TABLETA (…de  IULIE )                                                 

B Ă L Ă C Ă R I E

Autor, Vasile LEFTER

Sunt cel puţin trei domenii la care se pricep toţi românii: politică, sport şi învăţământ.

Cum în politică se cam doarme în extrasezon, prin sport bate vânt de eşecuri în acest imprevizibil iulie, nu ne rămâne decât să ne dăm cu părerea în probleme de şcoală, că,vorba ceea, toţi am trecut prin ea. Nu vreau să readuc în atenţie celebra gâscă în stare să treacă prin apă fără să se ude. Trebuie meditat la această nesuferită parabolă!

Singurul domeniu în fierbere rămâne deci învăţământul. Aici e pâine de mâncat pentru toată lumea! Pentru cei care se pricep, dar şi pantru cei care habar n-au! Acum e vremea evaluărilor la gimnaziu şi liceu, vremea repartiţiilor absolvenţilor clasei a VIII-a, dar şi a opţiunilor pentru facultăţi. Examenele naţionale sunt cam gata. Se mai contestă pe ici pe colo şi se stinge lumina.

Nimic nu e mai palpitant în ţărişoara noastră ca discuţiile despre profesori, elevi,  şcoală. Accentul cade, firesc pentru români, pe bălăcărie.

An de an, cam în aceeaşi perioadă, pe toate canalele media, presă vorbită sau scrisă, moderatorii fac spume la gură bălăcărind şcoala şi oamenii ei. Totul poartă  capcana evenimentului senzaţional, lăsând telespectatorul să aştepte ştirea cu sufletul la gură, chiar dacă are de rezolvat probleme urgente. Cei care dezvoltă subiecte fierbinţi pe tema şcolii au feţele congestionate, se simt importanţi, fiind în pragul infarctului. Bucurie mare pe ei! Au prilejul să răzbune anii în care notele de trecere se obţineau greu.

Şcoala este bălăcărită din interior şi din afară. Cei din sistem pot reciti fabula lui Grigore Alexandrescu “Toporul şi Pădurea”, în care se oferă o pildă de viaţă. Morala este una de bun simţ. Întotdeauna cel mai mare rău vine din interior. Dacă pădurea nu ar oferi lemn pentru coada toporului, acesta nu ar avea puterea să doboare copacii falnici.

Aşa e şi în viaţă. Primii care bălăcăresc şcoala fac parte chiar din  sistem. Mereu se contestă ceva. Când procentul de promovabilitate e mic, profesorii nu şi-au făcut datoria. Dacă procentul e mare, de vină sunt subiectele care au fost uşoare. Oricum ai face,  oricum ai drege, sare câte un rătăcit şi îţi atrage atenţia asupra unui mecanism social pe care l-a înţeles doar în zilele când a fost de serviciu pe şcoală. Mi se pare amuzant şi chiar deplasat să spui că elevii au învăţat “degeaba”. Se impunea să primească bani că învaţă? Păi ce, cornul şi laptele nu sunt recompensă? Eu credeam că nu se învaţă pentru notă, ci pentru viaţă, pentru profesie. De ce nu scrie nimeni despre absurditatea contorizării notelor de la toate obiectele pentru calcularea unei medii – paşaport pentru liceu şi facultate? De ce nu revenim la sistemul examenului adevărat pe fiecare liceu şi pe fiecare facultate, fără a se mai lua în calcul notele din învăţământul preuniversitar? E vremea specializării pe verticală şi mai puţin pe modelul bun la toate! Câţi elevi pot fi buni la toate?

Subiectul Şcoală se vinde bine dacă e cuplat cu mici scandaluri, posibile fraude, percheziţii palpitante în sânul profesoarelor, declarăţii ale unor părinţi şi elevi revoltaţi, cerând să li se înapoieze atenţiile oferite chipurile profesorilor pentru o notă mai bună. Odraslele care nici nu prea ştiau unde e şcoala trebuie apărate!

Particularul, faptul divers nu e bine să devină repere. Ar putea cineva să-mi spună numărul dascălilor care la sfârşit de an şcolar nu au primit nicio floare? Dar al elevilor care niciodată nu au spus “vă mulţumesc doamna profesoară sau domnule profesor”?

Profesia de educator e grea şi aduce puţine satisfacţii materiale. Mai toţi truditorii pe tărâmul învăţăturii o duc greu şi când sunt tineri şi când sunt la pensie.

Un tânăr profesor de 30 de ani, cu definitivat, semnează lunar pe statul de plată pentru 800 de roni. Îşi poate cumpăra o casă? Poate creşte un copil? Asta nu se vede? Pe cine mai interesează normalitatea?

Cine îşi alege profesia de slujitor al şcolii este un temerar şi un pierzător în plan social.nNu se poate trăi numai cu pasiune şi entuziasm!

Continuaţi, dragi compatrioţi, să bălăcăriţi şcoala şi urmaşii voştri vor culege roadele neîmplinirii: generaţii fără viitor, fără cultură, fără sentiment patriotic, fără coloană vertebrală, uitând de strămoşi şi de rădăcinile acestui neam. Nişte numere într-un computer universal!

A bălăcări-bălăcărie – „a batjocori, spunând cuvinte injurioase”; bălăcărie – „vorbă

Injurioasă, trivială; vorbă urâtă, murdară”! Vă rog din suflet: nu mai bălăcăriţi şcoala

şi veţi fi răsplătiţi de miracolul florilor pe care le creştem cu dragoste, copiii noştri, care vor duce mai departe matricea sensibilităţii româneşti!