Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Tabletă de Marin IFRIM: Cultura locului și locul culturii

Primit pentru publicare: 01 aug. 2017
TABLETA
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 01 aug. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

Cultura locului și locul culturii

 

   O carte bună apărută în provincie e, cu siguranță, o carte bună și în Capitală. Rar se întâmplă altfel. O carte proastă apărută în provincie poate fi considerată proastă și în Capitală. Depinde de cine o promovează. Singurul critic literar care dă dovadă de un oportunism cinic și glandular ar fi Alex Ștefănescu. La el doi cu doi fac, ori cinci, ori trei, numai patru sub nicio formă. Mi se tot spune că, dacă scriitorul din provincie ar locui în București alta i-ar fi soarta. Nu cred. Bucureștiul e doar mai expus atenției, în rest, aparentul semi-anonimat în care tihnește scriitorul de provincie e propice, ba chiar ideal, pentru un scris limpede și durabil. În urmă cu aproape patru decenii mi s-a oferit șansa unui post de redactor la fosta revistă ”Albina”, unde redactor-șef era Mircea Ichim. Tentația a fost imensă, însă nu am putut părăsi orașul meu unic în felul său. Tot cam în acea perioadă, gata să fiu luat cu arcanul la școala de ziaristică de la ”Ștefan Gheorghiu”. M-am eschivat, invocând motive care țineau de mediul familial. După 1989 s-a dat liber la orice loc de muncă în Capitală. S-au dus acolo doar studenții, copiii noștri adică, unii oameni în căutarea unei pâini mai albe etc., ca să nu mai zic de politicieni. Ca să vezi unde se poate ajunge. Nu mi-a plăcut niciodată Bucureștiul, deși nu prea îmi explicam de ce. Acum e clar, nu-mi place din cauza politicienilor. Respect locuitorii Bucureștiului, instituțiile de artă, de cultură, artiștii, scriitorii, doctorii și toți cetățenii cu care acest oraș s-ar putea mândri. Nu respect și nu iubesc Bucureștiul din cauza politicienilor, acești încurcă lume care cred că le știu pe toate. Nimic paradoxal, și în provincie politicienii sunt tot o apă și-un pământ. Visul lor politic e să ajungă în Capitală, nu ca să muncească ci doar să se îmburice în parlament și pe la diferite televiziuni. Că omul nu e parlamentar destul, dacă nu e și fudul!

 

                                                                                                                     



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

2 comentarii la acestă însemnare

  1. DMG spune:

    …,,Bucureștiul e doar mai expus atenției”…

  2. Bodea Silvia spune:

    Împărtășesc gândurile și sentimentele. Am fost în situații similare dar la fel am procedat și eu. Nu urăsc Bucureștiul dar o parte a lui mi-e imposibil să o iubesc. Când mizeria și nedreptatea se scurge dintr-o anumită parte, instinctiv ne ferim, ne protejăm.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5