Primit pentru publicare: 28 Dec. 2017
Tableta de Marin IFRIM
Publicat: 29 Dec. 2017
Editor: Ion ISTRATE
Unii spun că românii sunt divizați și de vină sunt politicienii, instituțiile de forță etc. Cineva a ”inventat” sintagma ”Statul paralel”. Altcineva vorbește (și scrie) despre ”Statul mafiot”. Statul în sine stă și nu face nimic de parcă i-ar conveni aceste ape tulburi. Înțeleg că viitorul fost preșeprim-ministru Liviu Dragnea are un ”Stat de drepți”. Alții reprezintă un ”Stat degeaba” . Alții stau în fund. Fiecare partid are Statul său. Aceasta este majoritatea care ne face să tot stăm. Se trăncănește mult la televiziuni. Până și prudentul Gabriel Liiceanu a călcat pe o mină tip Antena 3 intrând în conflict cu un pișpirică, unui Ihonuț Șestache. Greșeala e a lui Gabriel Liceeanu, care, în calitate de om cu musca pe căciulă, a dat din mâini mai mult decât din filozofie. Acest Ihonuț pare un provocator de profesie. A avut conflicte și cu Traian Băsescu. Până mai ieri își băga retina într-o cameră de filmat, acum a devenit ditamai intelectualul și se trage de brăcinari cu Liiceanu. Filozoful nostru nepopular în rândul mulțimii, că de-asta face parte din elită, s-a comportat precum un copil dus pentru prima dată la grădiniță. I sa arătat jucăria stricată Șestache, a fost manipulat, și a sărit în sus precum un pisoi după molii putrede de la natura patriei. Nu îmi place felul de a fi a lui Liiceanu și multe altele din activitatea sa de-o viață. Dar nici nu pot să fiu îndiferent când văd cum o gâlmă cu pretenții retorice dă cu rahat peste un om mai inteligent decât el cu o mie de ani lumină. Ca să vezi cum numai în România un tractor poate zbura mari repede decât o rachetă. Nu mă interesează cum a preluat Liiceanu ”Editura Politică”. Știu doar că la această nouă editură ”Humanitas” apar cărți numai și numai de top. Restul e alergie nemotivată. Acest Ihonuț, fiind mai tinerel, într-o zi s-ar putea lăuda că a polemizat cu Liiceanu. Când filozoful n-o mai fi pe aici. Și s-ar putea să-l pupe și-n statul în fund, acolo unde i-or fi moaștele. Că doar comuniștii au adus capitalismul în halul în care e acum. Pe Șestache ca pe tancuri. Liiceanu nu are voie să fie prost din motive care țin de cultura sa intimă. Acest Șestache are și el drept de la natură să fie prost din motive de la cultura sa împrumutată cu dobândă. Cu cât ești mai Șestache cu atât te crezi mai coleg cu Liiceanu. Aviz șestachilor dar și snobilor de catifea șmirgheluită. Trăim într-o țară înnebunită din cauza unor mici și nefericite gâze politice, culturale, adminstrative. Pe șestache se întâmplă totul de aproape trei decenii. ”Șestache” poate fi confunat cu unul Cristache. Nu e nicio durere. Băiatul e pe val. Liiceanu a obosit. Hienele au simțit imediat acest lucru. Cristache e doar momeala prin care filozoful să fie epuizat. Nu știu dacă Liiceanu își merită o astfel de soartă. Lucrurile sunt complicate. Să le simplifice ”filozoful” Cristoiu, pentru că el le știe pe toate.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania