Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Tableta de Marin IFRIM: La câți purici, atâtea ceasuri rele cu microfon

    Primit pentru publicare: 9 Dec. 2017
    Tableta de Marin IFRIM
    Publicat: 9 Dec. 2017
    Procesare și adaptare: Dorina RODU
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

    La câți purici, atâtea ceasuri rele cu microfon

     

    Vineri, 8 decembrie ora 8,30. M-am întâlnit cu domnul profesor Stelian Grigore  și ne-am dus la o manifestare la Liceul ”Spiru Haret”. Eu am plecat repede, până să vină doamna Passionaria Stoicescu, pentru că am avut de rezolvat multe probleme grave, inclusiv fleacuri de zi cu zi. M-am dus și la băieții și fetele de la rețeaua Digilei, ca să iau un router și să discut despre neajunsurile mele dinspre ei. Am dat peste o domniță de treabă, politicoasă și răbdătoare. Am rezolvat ce nu am rezolvat. În clipa de față nu am acces la internet. M-am dus la un specialist să împrumut un clește pentru ”mufa” de internet. Stresul zilei de azi nu-l doresc nimănui. Dimineață, după ce am semnat o nouă hârtie cu ”digilații”, am avut senzația paranoică și argumentată, că nimic nu e întâmplător. La ora 13,00 fix, fiind într-o cafenea minusculă, într-un local cu geamuri fumurii, privind cum femeile se ”coafează” din mersul pe trotuar, cu ochii pe geamurile fumurii, am avut o surpriză fabuloasă. Un securist pensionar era asediat de un turnător pensionar, în preajma altui securist pensionar. Ce făcea turnătorul? Avea un ziar local buzoian, în care apărea o știre tare frumoasă. Pe prima și pe ultima pagină. Au sucit indivizii ziarul pe toate fețele, ca în  filmele alea urâte de la natură. Era vorba despre o buzoiancă promovată undeva sus, într-un mediu superacademic, la Bruxelles. Mă uitam la buzele lor pline de bălegar. Nu le convenea această întâmplare. Am ieșit afară din cafenea. Fostul securist se umfla în pene cu altul de teapa sa. Care are ceasul mai frumos. Ceasuri dopate de timpul lor scurt. Peste câțiva metri, la un bancomat, fostul, actualul și viitorul turnător își scotea solda de pe card. Aș zice că nu am văzut nimic. Am alte priorități. Pisoiul meu Irineu are un purice. Tot caut să-l prind. Unul singur. Un purice dezvoltat care se plimbă pe corpul său, pe sub păr, cu o subtilitate de trântor politic. E ceva de nedescris. Culmea, bietul Irineu, din când în când își pune burta pe calorifer, ca să îi fie bine și  puricelui. Treabă românească. Să trăiască și boierul! Nu știu dacă acest purice are ceas ”de mână”, dar știu că, spre deosebire de motanii castrați ai fostei securități, lui Irineu îi plac televizoarele, internetul și păsările la care nu poate să ajungă. La câți purici, atâția securiști, politicieni și turnători. Pardon, ”delatori”. Și ceasuri rele cu microfon…

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5