Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Tableta de Marin IFRIM: La câți purici, atâtea ceasuri rele cu microfon

Primit pentru publicare: 9 Dec. 2017
Tableta de Marin IFRIM
Publicat: 9 Dec. 2017
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 

 

La câți purici, atâtea ceasuri rele cu microfon

 

Vineri, 8 decembrie ora 8,30. M-am întâlnit cu domnul profesor Stelian Grigore  și ne-am dus la o manifestare la Liceul ”Spiru Haret”. Eu am plecat repede, până să vină doamna Passionaria Stoicescu, pentru că am avut de rezolvat multe probleme grave, inclusiv fleacuri de zi cu zi. M-am dus și la băieții și fetele de la rețeaua Digilei, ca să iau un router și să discut despre neajunsurile mele dinspre ei. Am dat peste o domniță de treabă, politicoasă și răbdătoare. Am rezolvat ce nu am rezolvat. În clipa de față nu am acces la internet. M-am dus la un specialist să împrumut un clește pentru ”mufa” de internet. Stresul zilei de azi nu-l doresc nimănui. Dimineață, după ce am semnat o nouă hârtie cu ”digilații”, am avut senzația paranoică și argumentată, că nimic nu e întâmplător. La ora 13,00 fix, fiind într-o cafenea minusculă, într-un local cu geamuri fumurii, privind cum femeile se ”coafează” din mersul pe trotuar, cu ochii pe geamurile fumurii, am avut o surpriză fabuloasă. Un securist pensionar era asediat de un turnător pensionar, în preajma altui securist pensionar. Ce făcea turnătorul? Avea un ziar local buzoian, în care apărea o știre tare frumoasă. Pe prima și pe ultima pagină. Au sucit indivizii ziarul pe toate fețele, ca în  filmele alea urâte de la natură. Era vorba despre o buzoiancă promovată undeva sus, într-un mediu superacademic, la Bruxelles. Mă uitam la buzele lor pline de bălegar. Nu le convenea această întâmplare. Am ieșit afară din cafenea. Fostul securist se umfla în pene cu altul de teapa sa. Care are ceasul mai frumos. Ceasuri dopate de timpul lor scurt. Peste câțiva metri, la un bancomat, fostul, actualul și viitorul turnător își scotea solda de pe card. Aș zice că nu am văzut nimic. Am alte priorități. Pisoiul meu Irineu are un purice. Tot caut să-l prind. Unul singur. Un purice dezvoltat care se plimbă pe corpul său, pe sub păr, cu o subtilitate de trântor politic. E ceva de nedescris. Culmea, bietul Irineu, din când în când își pune burta pe calorifer, ca să îi fie bine și  puricelui. Treabă românească. Să trăiască și boierul! Nu știu dacă acest purice are ceas ”de mână”, dar știu că, spre deosebire de motanii castrați ai fostei securități, lui Irineu îi plac televizoarele, internetul și păsările la care nu poate să ajungă. La câți purici, atâția securiști, politicieni și turnători. Pardon, ”delatori”. Și ceasuri rele cu microfon…

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 20 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5