Tableta de Marin IFRIM

Să fie parastasul în curțile lor largi, în casele lor înalte și-n buncărele adânci

   Nu vreau să intru în conflict cu o firmă care se ocupă cu mațele încurcate ale subsolului românesc, nu am nici puterea și nici dorința de a da goluri de aer curat unor sfinctere private, inclusiv sub forma casnică a fierberii fasolei roșii la aragaz. Între 2009 și 2012, sub articolele mele din Jurnalul de Vrancea online, apăreau fel de fel de injurii, vorbe incredibile, grele; acuzații, reproșuri, insinuări, amenințări etc. Am ripostat postacilor, cu articole clare, semnate cu numele meu real, cât și cum am putut, până când am ajuns pe patul de moarte. Am trecut și peste inevitabila moarte. Deocamdată. Pe unii dintre acești anonimi perverși, i-am prins cu rața-n gură. Nici nu se putea altfel, erau indivizi care gravitau în jurul meu zi de zi. Îmi amintesc cum eram sunat, seară de seară, la ora 00:00 fix. Cineva se distra cu nervii mei, băieții virgini ai lui Coldef, probabil, sau cei ai maimuței ăleia de la STS, Oprimache, patriot din dotarea țărișoarei împotriva propriului popor. La volanul vaporului aerian era atunci parâma vorbitoare Traian Băsescu, o securisecătură de top-ten mondial. Din când în când, îmi trimiteau pe cap și câte o ”anacondă”. Nu am pus botul, cum se spune. Printre multe telefoane ciudate, mă suna și un nene gazificat, de la o firmă în care, aud acum, lucra și fostul soț al unei magistrate cu pistol în chiloți. De la firma asta cu uriașe posibilități IT, mi se cânta prohodul seară după seară. Știam ce se întâmplă. Era ca și cum aș fi spus cuiva că aș fi urmărit de extratereștri, ca să primesc adeverință de client al vreunui spital de nevricoși, ca pe vremea celorlalți. Întotdeauna, serviciile mizeriei, pretins național-patriotice, s-au folosit de inși cu probleme de natură psihiatrică. Dacă nu au avut clienți, i-au format încet, cu răbdare, cu multă miștocăreală de laborator. Firma asta, care face acum valuri subterane, e o adunătură de securiști din toate timpurile și toate naționalitățile, claie de fân peste o oaie violată de un cioban mioritoc, cu doctorat în brânză stricată cu grade bune pe dosul burdufului.  Asta fiind situația, am asistat, cu tact istoric, la debarcarea acestor pesonaje sinistre din funcțiile pe care nu le-au onorat și nici nu le-am meritat vreodată. Să fie parastasul în curțile lor largi, în casele înalte și-n bunărelele adânci, în care încap toți, toate neamurile lor, de sânge, de alianță și de nimic. Aleluia!…