Primit pentru publicare: 7 Dec. 2017
Tableta de Marin IFRIM
Postare prin aplicația proprie: 7 Dec. 2017, ora 22:18
Actualizare și publicare: 9 Dec. 2017, ora 10:24
Procesare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Aici nu mai e nici noapte și nici zi. Lacrimi de ceapă!

Au făcut din rege ceva numai bun de mâncat de către hiene. Regele lor
Nu e și Regele meu. Îl omagiez prin cuvinte tăcute. Cei care l-au ținut
Departe de țară îi fac parastase parlamentare. Scârbe trecătoare. Prin Franța
Era o vorbă: ”Regele a murit, trăiască Regele”. Și să trăiască și securistul
Măgureanu o mie de ani, ca să aibă timp să regurgiteze mizeriile făcute
Regelui Mihai. Să se spovedească. O țară cu un rege în frunte ar fi avut
Alt statut. N-au vrut ”tovarășii” travestiți în ”domni”. N-a vrut partidul
Comunist încă aflat la putere, miliția vie, securitatea de ieri, de azi și de
Mâine. Complicate vremuri. Acum toți scot lacrimi de ceapă în jurul unui
Sicriu la care nu au acces ochii lor cu timpane în coadă. Gata, trecutul se
Va răcori, totul va fi luat de la capăt, au scăpat de buturuga mare a istoriei.
Să vină rege ăla mic și cu dinții de șopârlă bătrână, ăla de la TeleOrman,
Că-i mai ortoman. Vai de ziua de mâine. În America Latină, un dictator
Dădea decrete să se pună, în geam, ziua în amiaza mare, stele și lună
Desenate după mintea sa. El hotăra când e zi și când e noapte (de la Marquez).
Aici nu mai e nici noapte și nici zi. E balamuc. Unii plâng sincer moartea
Regelui, alții își dau coate de jucători de table și zaruri, alții înjură ca la
Ușa gurii. Nu mai avem nici măcar un rege simbolic. Îi  avem pe regii
Manelelor, ai parlamentului, ai partidelor, ai rromilor etc. O țară care, din
Când în când, face pe ea. O țară cu pamperși într-un salon european în
Care e internată și datorită monarhiei bine intenționate. Să auzim de bine!