Primit pentru publicare: 20 oct. 2016
TABLETA DE VASILE LEFTER
Publicat: 21 oct. 2016
Redactor ediție: Lucian MANOLE
Editor: Ion ISTRATE

TABLETA  DE  VASILE  LEFTER

Lecţia străzii

Strada! Această scenă fără cortină pe care îşi spun rolurile actori fără nume. Zilnic, trecem prin locuri cunoscute sau mai puţin ştiute indiferenţi la banalul cotidian din jurul nostru. Uneori, mereu grăbiţi, nu ne oprim pentru un scurt salut nici când ne intersectăm cu oameni dragi nouă odinioară.

Strada este însăşi vibraţia unei aşezări, inima care bate pe nenumărate tonalităţi. Orice urbe îşi are muzica ei, luminile ei, pitorescul ei.

Strada este o carte deschisă, martoră la mii de întâmplări, ascultând glasurile celor care o însufleţesc. Este cea care suportă şi frumosul şi urâtul.

Ideea acestor notaţii s-a născut într-o zi ploioasă de octombrie, o vreme câinoasă, când trecătorii visau la căldura căminului, mai mult sau mai puţin prietenoasă. Nici eu nu făceam excepţie! A apărut, totuşi, ceva care mi-a încetinit paşii. Din faţă venea încet un scaun cu rotile în care stătea ţanţoş un bărbat în floarea vârstei, frumos îmbrăcat, cu privirea spre undeva departe. În spatele celui ţintuit în scaun am observat o femeie între două vârste, atentă la denivelări şi la  oamenii printre care îşi făcea loc.

Deodată, s-a oprit, s-a aplecat prin lateral şi, tandru, l-a sărutat pe obraz. Am înţeles că trista doamnă din spatele dispozitivului nu era un asistent profesionist definit prin Legea 448/2006, ci ,dimpotrivă, era cea mai dragă fiinţă a bărbatului cu handicap. După alţi câţiva metri, sărutul pe obraz s-a repetat, iscând un zâmbet plin de tristeţe şi fericire pe chipul bărbatului mândru că are o asemenea tovarăşă de viaţă, care nu l-a părăsit la greu. Aş fi vrut să stau de vorbă cu acest cuplu de soţi. M-a cuprins un fel de jenă, teamă fiindu-mi să nu sparg mirajul sărutului în plină toamnă.

Am desluşit în această scenă aparent banală muguri de nobleţe sufletească, multă dragoste şi dăruire. Aceasta mi s-a părut a fi proba supremă a unei iubiri cu binecuvântare divină. Cei doi soţi, trimiteau parcă un mesaj universului: ”Iubirea noastră este deasupra oricărei nenorociri fizice „. Iar, dacă într-o zi se va produce minunea minunilor şi bărbatul va merge din nou pe propriile picioare, cei doi îşi vor aminti de acest sărut în…plină toamnă.

Învăţând din micile drame ale vieţii, putem deveni mai buni şi mai solidari!