sursa primară: www.agata.ro ( http://agata.ro/tacerea)
picură otravă-n urechi
cu fiecare clipa mută…
ecou
ce trece-n învolburat șuvoi
pe lângă noi.
Rămâne tăcerea.
Cuvintele
se înmulțesc necontenit
înrădăcinate în același gând:
iubind iubire.
Apoi, se sting pe rând.
E lungă calea de la gând până la buze.
dispar cuvintele.
Priviri de fum
în ochi cândva de foc
mocnind în jar…
transformându-se-n cenusă,
mai aruncând câte-o scânteie
când și când…
priviri de fum.
Inimi rănite…
cuvinte dorite…
se sting inainte
de a fi rostite…
Tăcerea…
Tăcerea ce picură otravă-n urechi…
spărgându-se-n mii de fărâme…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Această zi, pentru mine, este cea mai minunată. Mulțumesc din toată inima colectivului de redactie al revistei Luceafarul, pentru această onoare de a-mi publica poezia mea de suflet.
Nu am cuvinte sa-mi exprim emotia…
Doar lacrimi de emoție aninate de gene…
Va multumesc frumos!
Felicitari pt. aceasta poezie AnyMary Dina. Foarte frumos, ai talent si te rog sa mai scrii.
Angelica
Sincere felicitari! Sunt mandra de tine! Cineva acolo ,,sus,, este la fel de mandra.Chiar daca suntem departe gandul meu este la tine si la clipele frumoase petrecute impreuna.Scrie in continuare si ramai fiinta minunata si sensibila pe care o cunosc eu si toti cei apropiati.Multumesc lui D-zeu ca existi !