Tăcerea atât de tristă
care din cer parcă s-a coborât,
în inimile noastre s-a înfipt,
nu ne poate ajuta cu nimic,
doar să plângă mai departe şoptit.
Ea arde tot ce apare în cale
şi ne doare tot mai tare,
căci taxe peste taxe plătim,
accize şi superaccize plătim,
mulţi bani cheltuim
şi cumpărăm puţin.
Creditele s-au înmulţit,
ratele au crescut,
peste tot avem inflaţie,
cu urmări nefaste,
dacă inflaţia nu se va tempera,
dobânzile vor continua.
Facturile sunt calculate
cu valori halucinante,
birocraţii au orbul găinilor parcă
pe pedala energiilor alternative apasă,
evoluează după agenda personală,
fără nicio legătură cu viaţa socială.
Fuga de răspundere e sportul preferat,
„mereu testare”, jalnic a eşuat
să testăm, pe părinţi i-a obligat,
lecţiile sunt mai puţin de calitate,
educaţia continuă mai departe
fără reforme adevărate.
Ajută-ne doamne,
să vină o zi mai bună
să scăpăm de bârfă şi minciună,
de mormane de gunoaie,
din care porumbeii caută de mâncare,
să scăpăm de griji şi nevoi
căci birocraţii vâslesc tot mai iute înapoi.
Suntem o generaţie rătăcită
de copii şi nepoţi abandonată,
unde secundă după secundă
pe la colţuri se face politică.