Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

TĂICUȚĂ-I PRIMĂVARĂ

Primit pentru publicare: 03 Martie 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 03 Martie 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

TĂICUȚĂ-I PRIMĂVARĂ

Îmi ațipesc ochii în somn și-adorm o scurtă clipă
Visându-mă în sat aproape lângă iubitu-mi tată,
Îmi zbat a mele gânduri bune și fac din timp risipă
Voind să țin timpul închis, mai mult ca niciodată.
Mă văd din nou iarăși copil, c-un fir de mărțișor
Ce îl legam la pieptul tate-i, un piept plin de iubire
Iar tu, tăicuță, mă priveai, curgându-ți ochi ușor
Și nu plângeai de greul vieții, plângeai de mulțumire.

Mă strângi cu patimă la piept și-mi dărui sărutare
Pe fruntea fragedă de prunc, asemeni curcubeu
Cuvântu-ți cald, de mulțumesc, primesc în ascultare
Din glasul firav ce îl ai și slabu-ți trup de zeu.
Dar, somnul meu dispare-n van și se preface-n fum
Sunt treaz din visul plin ce-l am și îl voiesc pe tata,
Ceva ciudat se naște-n mine și plec grăbit la drum
Alerg cu-a mele aripi frânte ce încă nu mi-s gata.

Alerg ca să-ți găsesc odaia, tăicuță-i curtea geabă
Privesc tăcut spre poarta veche și prispa dragă mie,
Cum tu țineai demult o poză cu drag în mâna-ți slabă
Rugându-te la Cer, și-n taină… c-al tău copil să-ți vie.
Dar nu mai ești singur acolo, doar doru-n piept îl strâng
Nimic nu este viu acasă, cum fost odinioară
Sărut în gând păru-ți albit și ochii care-ți plâng…
N-am cui mai spune cu mult drag: Tăicuță-i primăvară!