Stând în noapte-nmărmurit,
În lumina de afară,
Meditând la infinit,
Gându-mi suie și scoboară.
.
Iar în noaptea de argint
Mă întreb: – Cum de se poate ?
De în spațiu se întind
Astrele nenumărate
.
Și-n abisul nesfârșit
Cu genuni nestrăbătute
Cerul cel nemărginit
Înălțimile-și ascute ?
.
Iaca, uite ! Un răspuns
Să îmi dau nu pot nici mie;
Ci rămâne-va ascuns
Până Domnul va să vie !
Semnat: George Ciprian Bălan
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania