ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

TEATRUL LUI AL. FLORIN ŢENE

Primit pentru publicare: 23 Nov. 2018
Autor: Vochița TULCAN MACOVEI
Publicat: 24 Nov. 2018
Editor: Ion ISTRATE

                  Teatrul a fost considerat întotdeauna „o tribună de luptă” împotriva moravurilor societății. Chiar și în vremurile noi, prin șansa de a fi reprezentat pe scenă, dramaturgul poate ținti anumite lucruri pe care autorul le are în vedere.

Al. Florin Țene a abordat și acest gen literar, scriind cinci piese de teatru, dar și cronici teatrale (Un teatru cât o inimă; Arca lecturii).
         Întrebat ce anume l-a determinat să scrie teatru, autorul ne-a spus că a fost atras, de la început, spre această formă de exprimare și expresie. Mărturisește că, „încă în timpul liceului, mi-a venit ideea să scriu o piesă într-un act pe care s-o joc cu colegii de cenaclu. Astfel am scris prima mea piesă de teatru, într-un act, intitulată <Elevul de la fereastră>. Avea şase personaje. Eu am jucat rolul principal, am fost regizor şi scenarist”. În aceeași mărturisire (2018) spune despre teatru, lărgind sfera de percepere a importanței dramaturgiei în relația autor- cititor- spectator: „Dramaturgia este mai mult decât literatură. Textul scris este adus în viaţă, ideile prind contur pe scenă, prin actori şi pot fi înţelese de spectator. Piesa de teatru oglindeşte viaţa care se desfăşoară în timp real. Ca dramaturg, am ales situaţii din istorie, din viaţă, şi am încercat să le dau sens prin dialog. Concentraţia ideilor în dialog are o mare importanţă. Acesta înlocuieşte, în mare parte, textul dintr-o naraţiune. Este o virtuozitate din partea dramaturgului, care, prin replicile piesei, înlocuiește descrierile din naraţiune”.
         Cele cinci piese au ca tematică prezentul social-politic al epocii comuniste și trecutul istoric al patriei. Dintre acestea, Vă somez, domnule doctor ni se pare o dramă cu o construcție deosebită. Întâlnim suprapunere de planuri și de persoanje, acestea evidențiind realitățile ideologice, sociale și politice ale epocii comuniste. „Compoziția piesei este novatoare. Privirea analitică a autorului se divide în foarte multe unghiuri, care surprind secvențe temporale și spațiale ce se unesc într-un întreg: satul românesc dominat de prefacerile comuniste sub coordonarea Partidului Muncitoresc Român. Tehnica inserției suprapune timpurile acțiunii într-un interval de câțiva zeci de ani, personajele regăsindu-se și ele sub alte ipostaze, ce scot în evidență camelionismul spiritual al unora dintre ele”. (Voichița Tulcan Macovei)
         Conținutul se concentrează asupra unei familii de intelectuali care se luptă, singură, cu puterile statului comunist. Numele acesteia, „Roșianu” amintește de un pseudonim al autorului, sugerând că lupta reprezintă tocmai confruntarea familiei Țene cu tarele regimului comunist. Piesa rămâne, peste generații, un grăitor exemplu al opoziției dintre o lume „securistă și securizată” și gândirea sinceră și deschisă a tinerilor (intelectuali), încrezători într-un viitor democratic al țării lor! Prin mesaj, credem că piesa este deosebit de actuală, binevenită a fi montată, astăzi, pe scena teatrului românesc!
         Dramele cu conținut istoric alcătuiesc volumul „Epopeea română” și sunt: Florile Sarmisegetusei, Cozia și O statuie tulbură libertatea.
         Cititorul poate fi uimit de faptul că un scriitor al mileniului III creează (sau recreează) epopoee, specie literară aparținând literaturilor antică și și clasicistă. Este un indiciu care susține vocația gânditorului și a scriitorului Al. Florin Țene de a crea opere durabile, care să aibă în centru marile teme ale literaturii. Astfel, în cinstea Centenarului Marii Uniri, Al. Florin Țene a dat literaturii române o epopee dedicată poporului nostru, în care fixează trei momente fundamentale din istoria sa: crearea poporului român, lupta voievodului Mircea cel Bătrân pentru Independență, îngemănată cu realizarea sfintei mănăstiri de la Cozia și lupta dintre bine și rău din perioada comunistă. Dramele în versuri Florile Sarmisegetuzei, Cozia, O statuie tulbură speranța au apărut în volumul cu titlul simbolic „Visul alb” alături de 11 povestiri la editura Napoca Star din Cluj.
         Respectând trăsăturile epopeii, dramaturgul Al. Florin Țene folosește „armele artistice” ale acestei specii literare, adaptându-le actelor și scenelor teatrale. Transmite sentimente înălțătoare față de istoria neamului românesc, creează personaje mărețe, care învie sau dublează personalități istorice. Cele trei piese de teatru scrise în versuri, refac trei din momentele de răscruce ale istoriei poporului nostru, prilej pentru autor de a apela la mitologie, istorie, basm, filosofie.
         Florile Sarmisegetuzei aduce înaintea cititorilor o viziune nouă asupra războaielor daco-romane, una mitică, poetică. Autorul pune față în față cele două puteri, Dacia și Roma, fără a insista asupra războaielor încrâncenate, pentru că, în fapt cele două cetăți și-au împletit istoriile, creând una nouă. Dimpotrivă, sentimentele care animă personajele sunt acelea de iubire, renunțarea la scopurile personale, dragostea de țară și de oameni, o perspectivă măreață asupra viitorului poporului român. Piesa rămâne peste generații un model al echilibrului și al unității unui popor. Modelul este țara Daciei care se descoperă mileniului III prin frumuseți de basm, prin peisaje și bogății, rămase pentru stăpânire noului popor.
         Frumusețea și măreția faptelor trăite de poporul român în momentele istorice evocate sunt distruse de perioada epocii comuniste, epocă ce este criticată de scriitorul Al. Florin Țene cu orice prilej. Reamintim  MANIFESTUL în anul CENTENARULUI „Vinovăția criticilor și istoricilor literari care și acum promovează <operele> scriitorilor ce au scris în spiritul realismului socialist”.   „<O stafie tulbură libertatea> este o piesă care reliefează, din nou, sensibilitatea și frumusețea sufletească a scriitorului Al. Florin Țene de care dă dovadă, nu doar când creează versuri, ci și când vorbește sau analizează probleme existențiale grave. Titlul, ca și numele personajelor sunt simbolice, dincolo de acestea atârnând gravitatea tragică a evenimentelor desfășurate în România comunistă, duritatea și asprimea săgeților țintite față de conducători, față de activiștii de partid, față de securiști, persoane care aveau un singur scop: să trăiască bine pe spinarea celorlalți, indiferent că aceștia erau intelectuali, proletari sau alte categorii sociale”. (Voichița Tulcan Macovei)
         Cele cinci piese de teatru dezvăluie, în același timp, un scriitor profund, atașat marilor valori ale Literaturii Române, care știe să lucreze și în acest gen literar cu mijloacele artistice cele mai rafinate, aducând în fața cititorilor situațiile din istorie, din viață, ce devin cât se poate de reale (adevărate). Dramaturgul Al. Florin Țene se bazează, în cele câteva piese (drame)  pe convingerea pe care, de altfel, mărturisește că a aplicat-o de la primele încercări, anume că textul dramatic are menirea de a aduce la viață epoci, lumi, personalități sau personaje actuale, sau din alte vremuri istorice.
         Îî urăm ca viitorul să facă posibilă punerea în scenă a dramelor! Am avea multe de învățat despre istoria neamului, așa cum a fost aceasta!
Cele cinci piese de teatru dezvăluie, în același timp, un scriitor profund, atașat marilor valori ale Literaturii Române și Universale, care știe să lucreze și în acest gen literar cu mijloacele artistice cele mai rafinate, aducând în fața cititorilor situațiile din istorie, din viață, ce devin cât se poate de reale (adevărate). Dramaturgul Al. Florin Țene se bazează, în cele câteva piese (drame)  pe convingerea pe care, de altfel, mărturisește că a aplicat-o de la primele încercări, anume că textul dramatic are menirea de a aduce la viață epoci, lumi, personalități sau personaje actuale, sau din alte vremuri istorice.
         Îî urăm ca viitorul să facă posibilă punerea în scenă a dramelor! Am avea multe de învățat despre istoria neamului, așa cum a fost aceasta!