TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI NU POATE EXISTA FĂRĂ CARTE

Două serii cauzale fac ca învăţământul să fie proces de înnoire continuă: dezvoltarea informaţională şi tehnologică a mediului; starea şi răspunsul subiectului (elev pe de o parte, profesor pe de alta). Spontaneitatea este însuşirea esenţială a fiinţei noastre, deoarece informaţia fără de proiectul formativ este oarbă, acesta fără informaţie este gol. Ne aflăm într-un an sfânt pentru cultura română şi destul de important pentru cultura europeană, prin aceea că se împlinesc 500 de ani de la apariţia primei cărţi tipărite în spaţiul românesc. Însă, în calitatea noastră de europeni, modelul este cel european. Cu toate că nu toţi părinţii au bani să cumpere cărţi pentru copii, s-a depăşit numărul de utilizatori elevi de la biblioteci faţă de 1989 (75%) deoarece s-a transpus pe suport digital tot ce înseamnă bibliografie şcolară. Pe baza Internetului, oricine, oricând, de oriunde, indiferent de statutul social, va avea acces la documente: manuscrisele lui Eminescu, colecţia de fotografii din secolul XIX etc.

Consider că învăţământul românesc este în derută şi datorită faptului că nu are obiective şi decizii coerente. Mass-media vânează orice incident de violenţă, imoralitate sau disciplină, căruia îi atribuie un caracter cu rol de diagnostic. Pe de altă parte, instrumentele de coordonare şi de orientare pentru diferitele componente ale învăţământului sunt slabe, rămân aproape ineficiente, în comparaţie cu relele care ne afectează. Până să jucăm noi rolul ce ne revine, ca ţară europeană, în evoluţia spre realizarea obiectivelor de la Lisabona, să devenim deci o societate a cunoaşterii, mai este mult. Învăţământul nostru trebuie să fie formativ, nu informativ, deci să facem oameni din copiii noştri, nu să-i îndopăm: oameni care ştiu să proiecteze un sistem, să-l argumenteze, să-l modeleze, să-l aplice cu obiectivitate, cu resurse, cu termene.

Singurele forme de biblioteci care „supravieţuiesc” sunt bibliotecile şcolare (7000) şi bibliotecile publice. Fondul de carte nu este actualizat şi este depăşit de programa şcolară. Internetul vine peste noi. Datorită Internetului, în câţiva ani, se va schimba întregul sistem editorial (influenţa exercitată asupra copyrightului şi asupre circulaţiei informaţiei ştiinţifice): cărţile tipărite vor fi în tiraje mici, iar cărţile în format electronic vor avea tiraje mari. Este adevărat că elevul merge la bibliotecă, în schimb, Internetul îţi intră în casă. Rolul bibliotecii pentru învăţare se găseşte în procesul de formare continuă. Civilizaţia mai îndepărtată de noi, a viitorului, va fi a omului, nu a Internetului, nici a cărţii. În şcoală nu facem destul în favoarea cărţii şi a bibliotecii pe coordonata nonformală. Ar trebui să existe cercuri de studii, de naratologie, de lectură. Cred cu tărie că logica în existenţă nu ţi-o dă decât cartea.
De aceea tehnologia informaţiei nu poate exista fără carte.