Teodor EPURE
Redactor al Rev. Luceafărul
.
.
.
BRĂZDÂND CĂUTA PĂMÂNTUL
Învăluit în ninsori diafane
M-am nimerit într-un an
În faţa unui sătean
Ce apuca plugul de coarne.
Brăzdând căuta pământul
Însă nimeni nu-i comunica
Unde se afla
Şi atunci
A început „a ara”Cuvântul.
Mergând la deal, mergând la vale,
L-a cuprins o mare jale,
Că pe unde umbla
De pământul său nu da.
Cuptorul cerului îi mângâia
Tâmpla înfierbântată,
Un soare cald îl adulmeca
Spre pământul său de altădată
Pe care-l căuta
Cu sufletul flămând,
Cu inima tremurând,
Cu ochii lăcrimând
Şi mereu suspinând.
Dar deodată,
Un gând îi apărea
Pe care tot îl refuza:
Adevărul din ceruri nu poate cădea.
Atunci,
Cine ar putea
Să-i spună azi
Adevărul la necaz?
Doar păsările împrăştiate,
Trecând în zbor
Pe -al cerului decor.
Târziu,orizontul spre el l-a îmbiat
Dar cu nimic nu l-a ajutat.
Similare