Teodor EPURE: BRĂZDÂND CĂUTA PĂMÂNTUL

Teodor EPURE
Redactor al Rev. Luceafărul

BRĂZDÂND CĂUTA PĂMÂNTUL

Învăluit în ninsori diafane

M-am nimerit într-un an

În faţa unui sătean

Ce apuca plugul de coarne.

Brăzdând căuta pământul

Însă nimeni nu-i comunica

Unde se afla

Şi atunci

A început „a ara”Cuvântul.

Mergând la deal, mergând la vale,

L-a cuprins o mare jale,

Că pe unde umbla

De pământul său nu da.

Cuptorul cerului îi mângâia

Tâmpla înfierbântată,

Un soare cald îl adulmeca

Spre pământul său de altădată

Pe care-l căuta

Cu sufletul flămând,

Cu inima tremurând,

Cu ochii lăcrimând

Şi mereu suspinând.

Dar deodată,

Un gând îi apărea

Pe care tot îl refuza:

Adevărul din ceruri nu poate cădea.

Atunci,

Cine ar putea

Să-i spună azi

Adevărul la necaz?

Doar păsările împrăştiate,

Trecând în zbor

Pe -al cerului decor.

Târziu,orizontul spre el l-a îmbiat

Dar cu nimic nu l-a ajutat.