Teodor EPURE
.
.
.
.
.
.
.
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU
Brâncoveanu, vechi boier şi domn vestit
Pe drumul desţărării a pornit,
La Istanbul sub pază a sosit,
În temniţă adâncă l-a stabilit.
Acolo unde nu ard nici lumânări,
A fost supus la grele încercări,
Cu viclenie speranţă i-a trezit
Că domnia încă nu s-a sfârşit.
Prigonitorii săi au urmărit
Să-i smulgă avutul agonisit,
Legea creştinească s-o părăsească
Şi să se dea în legea turcească.
Desculţ şi în cămaşă a pornit
Cu pruncii săi pe uliţi bizantine
Şi din satârul călăului barbar
Sângele curgea pân-la al nostru hotar.
A pierdut totul copiii, ţara,
A pierdut soţia şi coroana,
Pe cărarea veşniciei a plecat,
La credinţă, libertate ne-a chemat.
Brâncoveanu moştenire ne-a lăsat
Ctitorii brâncoveneşti de neuitat
Comori picturale cu adevărat,
La credinţă-n Dumnezeu ne-a îndemnat.
Similare