De ce sunt eu Ana, cu chipul de ceară,
Te-ncântă- acel strigăt pierdut pe abscisă?!…
Zidește-mă iute, făptura să-mi piară,
Dar lasă-mi o geană spre tine deschisă!…
De ce eu sunt Ana, zidită-ntre ziduri,
Lumina se stinge și visele mor,
Iar umbra valsează scriind printre rânduri
Sonata uitării pe-aripi de condor.
Te-oprește o clipă, privește spre soare,
Cu palmele pline de lutul flămând,
Așează-mă-n cântec, chemări de cucoare
Și strigătul meu va fi un descânt!…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania