Ai nins de elena spiridon   Ai nins de s-au astupat drumurile şi de prea mult alb ochii, într-un joc de du-te vino, desenează tăcerea ce se afundă în măruntaiele amintirilor. De-atâta nins pleacă lumina la izvor şi mie mi-e tare sete ce să topesc să sting arşiţa de pe buza cuvântului nerostit?    

  Elena Spiridon împart cafeaua cu umbra ta o gură eu , o gură ea până rămâne zaţul, dune de nisip ce se întind între ce a fost şi ce va fi modelate colorate în chipul tău. şi, în acest videoclip norocul, amant nesuferit, stinge focul unei frunze cu trei foi ce aşteaptă ultima mangăiere a toamnei din noi.  

Zâmbesc și pier   Nici vântul nu mai bate nici râul nu suspină nici focul nu mai arde iar lacrima divină n-o mai găsesc nici pe morminte iar, tu, te rog , să iei aminte că dincolo de punctul înnegrit nu e sfârșit ci o lumină lină plină boboc de floare-n amiaza mare parfum de rozalie ce îmi așterne visul și mă-mbie să urc la fel spre cer…  acum, zâmbesc și pier.  

Descânt De ce sunt eu Ana, cu chipul de ceară, Te-ncântă- acel  strigăt  pierdut pe abscisă?!… Zidește-mă iute, făptura să-mi piară, Dar lasă-mi o geană spre tine deschisă!… De ce eu sunt Ana, zidită-ntre ziduri, Lumina  se stinge și visele mor, Iar umbra valsează scriind printre rânduri Sonata uitării pe-aripi de condor. Te-oprește o clipă, privește spre soare, Cu...