Sursa primară: http://vorniceneanul.ro/teodor-epure-la-vorba-cu-trandafirul
Din primăvara vieții mele, am înțeles, Că pot sta la vorbă cu un trandafir cules, Care și-a deschis petalele spre lumină, Și este vechi locuitor în grădină. E trandafirul ce înflorește-n tăcere, Gândurile amăgitoare de iubire, Ce se scurg mereu pe fruntea mea de stele, Când soarele la zenit arde cu putere. Ce tânăr eram când iubeam trandafirii, Cu parfumul lor mă pierdeam lesne în gânduri, Când înfloreau în grădina vieții mele, Și zâmbeau duios în roua de petale. Se înalță vesel și viguros sub soare, Și mă bucur când bobocii îi dau în floare, Îndură frig și parcă nu știe ce e cald, Sub cerul ce se zbate ades ca un fald. Pomii,iarba, cerul pământul toți gândesc, În graiul lor în dragostea lor,în mod firesc, Să nu mai furi visele celor îndrăgostiți, Că vor avea ochii mereu încremeniți. Petalele tale de aur mă îmbată, Și n-ar trebui să dispari niciodată, Nu mi-e rușine să revin în grădină , Și să iau de la tine destulă lumină. Ești floarea din florile cele mai alese, Ce aduce atâtea bucurii culese, Încât nici vântul însuși nu mai știe acum, Cum să-și facă printre ramurile tale drum.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania