Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Teodor EPURE: LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ
Teodor EPURE
.
LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ
Limba română e actul meu de naştere
şi sunt fiinţă sub măslinul ei
care de două mii de ani rodeşte.
Dreptul nostru e
să-i mulţumim pentru lumină
de care ne bucurăm
şi pentru aerul pe care-l respirăm,
să-i ţinem dealul verde
şi bătut de soare,
să stăm în genunchi
sub ploaie
şi să-i ascultăm
cântecele care ţâşnesc din ea.
Limba română e nepieritoare
e neschimbată
din Bucovina pân-la mare
ne-a ţinut vii şi drepţi
vremuri întregi pe noi toţi
şi am vorbit mereu aceeaşi limbă
înfricoşător de frumoasă
chiar după ce
duşmanul ne-a tras pe roată
şi ne-a fulgerat în tâmplă.
În ea cerbii îşi sapă
singuri fântâni,
în ea se coc amfore înalte
şi pline cu miere
strânse din toate florile,
în ea stelele îşi scutură umerii
iar paşii lumii
se topesc uimiţi de şoaptele
ce se prăvălesc
în râuri.
În limba mea râd ,cânt şi plâng
mereu pe-acest pământ,
pentru ea mi-am crescut copiii,
pentru ea plantele răsar pe câmpii
unde s-aud cântece de ciocârlii
pentru ea au luptat bieţii părinţi
să fim ca fraţii, uniţi..
Limba noastră străluceşte ca o stea
în apele limpezi
ca o oglindă de pământ
în care-mi văd străbunii luptând.
Datoria noastră e:
s-o împodobim, s-o slăvim
c-a fost de bâlbâiţi stâlcită
şi-a rezistat mult timp rănită.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania