MĂ BUCUR
Mă bucur că
Zăcămintele de inteligență
Sunt apreciate
În străinătate
Înțelepciunea a devenit călăuză
În domeniile de activitate
Iar când vântul împrăștie miresmele
Țarina ne satură odraslele,
Izvorul trudei țăranului,
Este izvorul bogăției neamului.
Mă bucur că
Soarele a întârziat să apună
Și ne mai luminează încă
Demnitatea noastră sfântă.
Cerul ne îngăduie dreptatea
Când e echilibrată judecata,
Că trăim pe plaiurile Mioriței,
Cu voievozi în rădăcini ascunse
Cu palmele roase de gloanțe
Îndeplinind a veacurilor dorințe.
Avem o anume cutezanță
Pe care o păstrăm cu siguranță
Peste sufletul pământului
Cu toate culorile gândului.
Mă bucur că
Suntem un munte neclintit
Cu un nume în piatră înfipt
Și nimeni nu ne deranjează
Când viața înaintează
Chiar dacă vântul foșnește prin oază
Și un fulger a trăsnit,
Dar la pământ nu ne-a trântit.