Teodor EPURE: MĂ BUCUR

Mă bucur că

Zăcămintele de inteligență

Sunt apreciate

În străinătate

Înțelepciunea a devenit călăuză

În domeniile de activitate

Iar când vântul împrăștie miresmele

Țarina ne satură odraslele,

Izvorul trudei țăranului,

Este izvorul bogăției neamului.

Mă bucur că

Soarele a întârziat să apună

Și ne mai luminează încă

Demnitatea noastră sfântă.

Cerul ne îngăduie dreptatea

Când e echilibrată judecata,

Că trăim pe plaiurile Mioriței,

Cu voievozi în rădăcini ascunse

Cu palmele roase de gloanțe

Îndeplinind a veacurilor dorințe.

Avem o anume cutezanță

Pe care o păstrăm cu siguranță

Peste sufletul pământului

Cu toate culorile gândului.

Mă bucur că

Suntem un munte neclintit

Cu un nume în piatră înfipt

Și nimeni nu ne deranjează

Când viața înaintează

Chiar dacă vântul foșnește prin oază

Și un fulger a trăsnit,

Dar la pământ nu ne-a trântit.

Articole asemănătoare