Teodor Epure: MEREU… e nevoie de schimbare

MEREU

Mereu ploaia, de fluturi, aprinde lumini

Peste pământul nostru iubit de străini

Mereu pădurile bogate-s tăiate

Și cu nesimțire-s jefuite.

Izvoare, de păsări, părăsesc pădurea

Să scormonească pământul aiurea

ȘI-n umbre de tăcere rămân fără chip,

Iar vânturile ne aduc numai nisip.

Adun un pumn de stele într-un descântec

Mereu acasă în poartă mi-le-aduc

Să le apere mereu luna de noapte

De geruri viscolite, urâte foarte.

Mereu îmi reproșez trecerea timpului

Când țin lumina pe cărarea soarelui

Mai plâng cu flori de milă pe cei suferinzi

Care stau în canale mereu și pe străzi.

Mereu miroase a flori de noapte

Și-n crinii albi mai înmuguresc noi fapte

Fluturii plutesc în aer fără vlagă,

Tot mai mult mafia în pământ ne bagă.

Doamne, multe gânduri încă mă frământă

Când va pleca răul din țara mea sfântă?

Să fim stăpâni mereu până la hotare

Și să ne bucurăm de orice schimbare.

Articole asemănătoare