MEREU
Mereu ploaia, de fluturi, aprinde lumini
Peste pământul nostru iubit de străini
Mereu pădurile bogate-s tăiate
Și cu nesimțire-s jefuite.
Izvoare, de păsări, părăsesc pădurea
Să scormonească pământul aiurea
ȘI-n umbre de tăcere rămân fără chip,
Iar vânturile ne aduc numai nisip.
Adun un pumn de stele într-un descântec
Mereu acasă în poartă mi-le-aduc
Să le apere mereu luna de noapte
De geruri viscolite, urâte foarte.
Mereu îmi reproșez trecerea timpului
Când țin lumina pe cărarea soarelui
Mai plâng cu flori de milă pe cei suferinzi
Care stau în canale mereu și pe străzi.
Mereu miroase a flori de noapte
Și-n crinii albi mai înmuguresc noi fapte
Fluturii plutesc în aer fără vlagă,
Tot mai mult mafia în pământ ne bagă.
Doamne, multe gânduri încă mă frământă
Când va pleca răul din țara mea sfântă?
Să fim stăpâni mereu până la hotare
Și să ne bucurăm de orice schimbare.
Similare