Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022
Teodor EPURE: O clipă de vis
Teodor EPURE
O clipă de vis
Pe o stâncă neclintită
unde tremură o văpăiţă
şi întunericul îl aleargă
plâng,că-s singur cu mine,
iar visele-mi sunt tot mai străine.
În acel amurg liniştit
apăru chipul tău iubit,
înalt şi înţelept,
bun şi drept
ce se înălţa spre soare
ca o floare de cicoare,
repede l-am cunoscut
după părul împletit
în cozi lungi şi mătăsoase,
după mâinile frumoase
ce se zbăteau neliniştite,
ca două rândunici pitite.
Când luna s-a oprit
repede m-am îndrăgostit
sub cerul alb şi preţios
cu un vânt arar silenţios,
ca o mireasă străluceai
nemurirea mea erai
Dar nu ştiu când ai plecat,
am rămas cu sufletul îndurerat
şi repede am constatat
că visul e preludiul vieţii
ce se pierde în ceasul dimineţii.
Dacă ai fost în realitate
m-aş fi oglindit în ochii tăi ,poate
dar n-ai fost decât o nălucă
cu gândul mereu de ducă.
Absenţa ta nu e decât singurătate
şi-o noapte senină
îmi va deschide o rană deplină.
Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
