Teodor EPURE
Poezie dedicată poetului MIHAI MUNTEANU!
A părăsit hotarele vieţii
Şi printre aştrii s-a înălţat,
A plecat în ceasul dimineţii
În clipe liniştite,de neuitat.
Sufletu-i arde,caută ecoul
Întrebărilor sale fără răspuns.
Se frământă,plânge acolo
Tot mai încrâncenat,cu pumnul strâns.
Apele cristaline l-au visat.
Cerbii i-au recunoscut blândeţea,
Munţii şi pădurile l-au onorat,
Sătenii i-au admirat francheţea.
Fiori de beţie m-au cuprins
Când l-am întâlnit prima oară
Într-o şcoală cu geamul deschis
Privind cum porumbeii zboară.
Era calm,generos şi devotat
Ca un cais de vară,delicat
Mergea uşor,adus şi apăsat
Iubitor de viaţă şi pedant.
Similare