Teodor EPURE, OMAGIU!… POETULUI MIHAI MUNTEANU

Teodor EPURE

Poezie dedicată poetului MIHAI MUNTEANU!

A părăsit hotarele vieţii

Şi printre aştrii s-a înălţat,

A plecat în ceasul dimineţii

În clipe liniştite,de neuitat.

Sufletu-i arde,caută ecoul

Întrebărilor sale fără răspuns.

Se frământă,plânge acolo

Tot mai încrâncenat,cu pumnul strâns.

Apele cristaline l-au visat.

Cerbii i-au recunoscut blândeţea,

Munţii şi pădurile l-au onorat,

Sătenii i-au admirat francheţea.

Fiori de beţie m-au cuprins

Când l-am întâlnit prima oară

Într-o şcoală cu geamul deschis

Privind cum porumbeii zboară.

Era calm,generos şi devotat

Ca un cais de vară,delicat

Mergea uşor,adus şi apăsat

Iubitor de viaţă şi pedant.