Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Teodor EPURE: PLOPUL

    PLOPUL
    Cât de tânăr era plopul alb de sub stele,
    Crescut pe cărările copilăriei mele,
    Pe care astăzi am revenit s-o vizitez,
    Când foșnetul său se aude printre livezi.
    E arborele cu ramuri cele mai fragile,
    Dispuse rar pe un trunchi ce are lemnul moale,
    Se înalță spre stele în culmea fericirii,
    Când alte specii sunt în stadiul copilăriei.
    Frunza-i freamătă la orice adiere de vânt,
    Și se neliniștește iarăși la orice avânt,
    Devenind motivul melancoliei ciudate,
    Ce se manifestă din vremuri îndepărtate,
    Plopii aleargă împreună cu șoselele,
    Înaintează-n pas de front-n toate vremurile
    Mărșăluiesc prin sate ca niște antene,
    În ale căror umbre stă neliniștea vremii.
    Plopii de pe văi sunt catarge de câmpie,
    Umbra lor răcoroasă nimeni n-o mai știe,
    Ramurile lor zdrențuite mereu de vânt,
    Sunt ca toamna ploilor cărunte coborând.
    Când plopii erau adolescenți și eu copil,
    Cu grijă am despicat coaja netedă, tiptil,
    Și când am pus buzele pe rănile proaspete,
    M-a uimit gustul sărat între lemn și scoarțe.
    M-am convins că trunchiurile lor sunt amare,
    Longivitățile plopilor sunt precare,
    Prin frunzele lor nu circulă sevă, ci lacrimi,
    Și-s sentinele loiale pentru cei lacomi.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5