SEARA PE MARE
Seara coboară încet ca o orhidee
Purtată adesea în gură de-un şarpe
O luntre pluteşte uşor în depărtare,
Pe ţărm se-ntinde o adâncă tăcere.
Blestemele umblă desculţ prin mărăcini,
Magii umblă cu daruri prin trupul de minciuni,
Un artist sculptează cu dalta marmora,
În mare talazuri bat cât mănăstirea.
Ierburile mării se-mpleteau în funii,
Alcoolul adâncului ne-ncălzea pumnii,
Sângele se-nfrunta în sare lopătată,
Urechea selecta poveşti de altădată.
La trecerea grăbită a orei de noapte
Trăiam clipe de vrajă cu intensitate,
Luna părea un obraz cu priviri albe,
Razele ei proprii scânteiau pe ape.
Similare