Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Teodor EPURE: SOARELE LA AMIEZI
Teodor EPURE
.
SOARELE LA AMIEZI
E o zi ce sparge
Ferestrele cu soare,
Un soare tăios
Şi tare pretenţios,
Un soare ale cărui raze
Uneori
Se tăvălesc printre flori
Un soare cu viclene văpăi
Ce aprinde munţi şi văi,
Un soare roşu şi rotund
Ce cade pe spicele de grâu
Şi în curând
Va începe foşnetul crud
Al grâului,
Care aţinteşte în sus
Şi umple aerul cu miros
De sevă transparentă.
Sub cerul fin albastru
Privighetoarea cântă în amiezi
Cu glas de măiestru.
Păsările cântătoare
Zumzăie pe note lungi înălţătoare,
Pescăruşii s-au cufundat
În universul plăpând şi curat
Al pleoapelor mele
Şi cu toţii m-au rugat
Să le dau un sfat.
Cu un gest delicat
Floarea de salcâm s-a dezbrăcat
Pe pământul în strai cu flori
Înveşmântat,
Iar aerul înmiresmat ,
În case a intrat
Neinvitat.
Inima îmi rememorează timpul,
Visele îmi renasc trecutul
Şi mă copleşesc amintirile când
Revăd pe mama în curte alergând,
Pânzele pe iarbă la soare întinzând,
Pânze ţesute în războaie
Şi urzite la fuioare.
Silueta mamei încă nu s-a stins,
Îi văd pasul greu şi aprins,
Dar a plecat ca în vis.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania