Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020
Teodor EPURE: UNUI POET
UNUI POET
A trecut poarta vieții pământești, Volatizându-se în somnul de veci, Ca un ren maratonist, obosit, Un poet ce avea viciul de stilist. Cu înfățișare de țăran sfânt, Calm, ades ca un lac neatins de vânt, C-o tăcere adâncă,șugubeață, Își ascundea tristețea pe față. Gânduri îi curgeau pe foaia bună, Când în jurul său norii se adună, Și ne dezvăluia încet misterul, Sufletului neguros ca fierul. Acest pământ unde m-am născut eu, L-a cântat din liră ca un nou Orfeu, Cu devotament și dăruire, A scris stihuri pentru omenire. Poezia sa,nucă rotunjită Orice silabă e șlefuită,, Cuvintele ca filele din carte Știu bogăția mândru să și-o poarte. Versurile sale nepieritoare, I-au înfășurat sufletul în soare, S-a jucat cu rimele-n veselie, Și pe ritmul lor a trecut-n veșnicie. Cu umorul său de tip special A ajuns astfel spre finiș literar, Și după o glorie profundă. Neuitarea îl va trece -n legendă.Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
