Mi-i dor de iarnă frumoasă,
De jarul din sobă mi-i dor –
Cocea bunica-n cuptor
Gutui și pâine de casă.
Mâncam sub lampa de gaz,
În jurul plitei, mereu –
Păziți doar de DUMNEZEU
N-avem, sub geruri, necaz.
Prin munții grei de zăpadă,
Bunicul săpa un tunel –
Pășeam alături de el
Cu grija la ce-i în ogradă.
Românii legați de pământ
Ca bunii și dragii bunici,
Ce rar mai sunt pe aici …
Dar sunt prea mulți în mormânt.
S-au dus … grădină și casă…
Bunic, bunică… s-au dus …
Mă-ndrept spre propriul apus,
Cu dor de iarnă frumoasă.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
haideţi să ne bucurăm de
chemarea zăpezii
de pe streaşina nevăzută a lumii
să lăsăm peste inimi
albul obscur al unei nostalgii
în care se insinuează fiorul
unui dor
de dorul de dincolo
poate că va fi cea dintâi bucurie
ce ignorând lacrima
va trece peste vămi cu surâsul
suveranei lumini
trimise spre inima lucrurilor
sau poate va fi
cea din urmă chemare