Primit pentru publicare: 19 febr.2015.
Autor: Marin IFRIM.
Publicat: 19 febr.2015.

Textualismul instinctiv şi erotismul volatil

 „Fantezii cu Mişu”pare mai degrabă titlul unei piese de teatru de revistă decât un foarte lejer exerciţiu de dexteritate narativă. Luminiţa Zaharia, destul de vizibilă în peisajul literar actual, uşor uniformizat de lumea rapace şi egocentrică a internetului, este autoarea unor mai mult decât onorabile cărţi de versuri. Acum, în aceste „fantezii” – ciudate şi imprevizibile buchete lirice înflorite în largi volute prozastice – , asistăm la o reluare a jocurilor textualiste practicate cândva cu mare rafinament de cunoscuţii optzecişti Gheorghe Iova, Gheorghe Ene şi, de ce nu, Mircea Nedelciu. Asupra personajului Mişu se abate un şuvoi de ironii şi de rafinate maliţiozităţi analitice, încât ţi se face milă de el, iar Mira, care se miră de ce îi plac doar bărbaţii născuţi în anul de graţie 1970, e psihanalizată cu ironie, sarcasm, detaşare şi tandreţe camuflată într-o retorică derutantă. În misterul anului 1970, timpul capătă forme mulate informaţional, enciclopedic şi selectiv , cusut cu un fir al unei memorii înnodate din loc în loc, instinctual şi reflexiv. Un narator ispitit de experiment, întorcând personajele, – cum se întâmplă, de exemplu, cu bietul Mişu -, pe toate părţile, ca o păpuşă în mâna unui copil extrem de răsfăţat şi de capricios. Îmi e greu să mă conving pe mine însumi că poeta Luminiţa Zaharia ar putea fi mai bună decât prozatoarea Luminiţa Zaharia, chiar dacă, este evident, aici, în proză, spre deosebire de poezie, ea poate folosi, ba chiar foloseşte, din plin, toate posibilităţile de atac şi de repliere puse la dispoziţie de generosul teren epic. Pe alocuri, deasupra textului pot fi percepute volatile stări erotice, insinuări, provocări inteligente şi ispititoare. O carte care, dincolo de verbul iute şi incandescent, consolidează o inteligenţă umană pentru care Luminiţa Zaharia merită tot ataşamentul şi fidelitatea cititorilor de bună credinţă. Dixit!…