EDITORIAL
THEODOR DAMIAN A ÎMPLINIT 60 DE ANI

Coborât din stirpea unor Vasile Voiculescu sau Tudor Arghezi, Theodor Damian, recunoscut drept scriitor român din SUA, poet, teolog, eseist de factură creştin – ortodoxă, şi-a pus creaţia sub influenţa benefică a ortodoxismului. A rezultat de aici un demers estetic original, bine primit în ţară şi străinătate.
Obişnuit să trateze cu seriozitate tot, de la experienţe minore ( cu câtă migală îşi perfecţiona în copilărie mersul cu cercul, a făcut sute de aplicaţii pentru a realiza acele „tangente” uluitoare şi atât de necesare în câştigarea unui joc de fotbal de masă etc.) până la experienţe majore (s-o amintim doar pe cea prin care o afecţiune i-a adus, după cum spunea Horia Ion Groza, „mirosul brizei morţii şi o dificilă intervenţie chirurgicală”), Theodor Damian îşi pune viaţa sub semnul a două concepte prefiguratoare de destin: cel al expatrierii şi cel al călătoriei. Există, pornind de aici, câteva mari etape: etapa copilăriei, petrecută în Botoşani în proximitatea lui Eminescu şi a celorlalte mari personalităţi pe care le-a dat spaţiul amintit şi despre care afirmă adesea : „Trăiesc aceste amintiri în mod constant. Cuantificarea aici este imposibilă. Toată copilăria mea, faza „botoşăneană”, e-n mine. Vie şi neştirbită. Lucrătoare. Formatoare şi transformatoare. Orice cititor va recunoaşte ceva din ea în fiecare din volumele mele de poezie. E adevărat că şi contactul meu cu Botoşani se desfăşoară ca un ritual. Aproape anual am venit la Botoşani de când m-am stabilit în America (1988). Am şi familia mea acolo, prieteni din copilărie şi cimitirul”; etapa Neamţ, despre care spune: „Eu m-am expatriat la vârsta de 14 ani când am plecat de la Botoşani, în mijlocul copilăriei aş zice, la seminar la Neamţ, la mănăstire. N-am vrut acest lucru. Cu toate consecinţele acestui exil, absolut extraordinare, neprevăzute de mine, atunci am simţit dezrădăcinarea şi am încercat să prind rădăcină în loc străin, ca un copac cu două sau mai multe rădăcini”; etapa Bucureşti, „…unde n-a fost un exil, pentru că Bucureştiul l-am visat şi l-am dorit”. Din această perspectivă, etapa Bucureşti a fost mai mult o izbăvire. Aici va absolvi Institutul Teologic (1975) şi tot aici va susţine doctoratul cu teza „Implicaţiile spirituale ale teologiei icoanei” (1999); etapa Elveţia, unde a stat patru ani pentru studii la Institutul Ecumenic Bossey de la Universitatea din Lausanne. Aici înfiinţează parohia românească „Sf. Trei Ierarhi”, Cenaclul Literar „Mihai Eminescu” şi revista „Adusu-mi-am aminte”. Nici această etapă n-a fost un exil fiindcă şi-a dorit-o; etapa America, începută la 21 de ani. Era deja la Sibiu unde îndeplinea două misiuni: preot slujitor la Catedrală şi secretar de redacţie la „Telegraful român”. Încurajat de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Antonie Plămădeală şi stăpânit de dorinţa sinceră de a studia, a fost admis ca bursier la Princeton University unde, în 1990, a terminat un program de masterat în teologie. Constatând că într-o anumită zonă a cartierului Queens nu era biserică ortodoxă românească, înfiinţează biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, unde este preot paroh şi azi. Într-o ordine normală, despre care Theodor Damian îi place s-o considere „cu uşi deschise din partea lui Dumnezeu”, înfiinţează Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă (aprilie 1993).
Tot în America înfiinţează şi conduce revista „Lumină lină”, despre a cărei titlu spune că „ ne duce cu gândul la celebrul poem al lui Ioan Alexandru, marele poet creştin, din păcate suficient de uitat. Sintagma profundă vine însă din secolul II şi se păstrează şi astăzi ca în acele începuturi” (vezi „Nord Literar”, nr.2 din 2010). Într-o altă prezentare a revistei, Theodor Damian adaugă: „Revista are o rubrică academică în care includem literatură şi istorie. Când spun literatură spun proză, poezie, critică, teatru. Are o rubrică de viaţă comunitară. Este sprijinită de Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă şi de mine personal. Este organul de presă al Cenaclului Literar „Mihai Eminescu”.
La Fordham University (New-York) îşi susţine doctoratul cu teza „Teologia Icoanei la Sfântul Teodor Studitul”. Din 1992 predă la Colegiul Metropolitan din New -York, la Facultatea de Ştiinţe Sociale şi Educaţie unde este titularizat în 1993. Tot în 1993 înfiinţează Cenaclul Literar „Mihai Eminescu”.
Există şi un mod de a fiinţa a lui Theodor Damian.,concentrat pe trei planuri şi surprins excepţional de Nicholas Buda: poetic, sacerdotal şi pedagogic. Conştient de menirea sa pe acest pământ, Theodor Damian n-a contestat această paradigmă, mai mult, în „Gândacul de Colorado – ziarul românilor de pretutindeni” o întăreşte: Relaţia dintre poetic, sacerdotal şi pedagogic în cazul meu este echivalentă cu cea între filozofie (căci asta predau la facultate în principal), poezie (căci asta fac din copilărie) şi teologie (căci întru aceasta îmi constă menirea). Nu există incompatibilitate între aceste trei, dimpotrivă ele sunt complementare. Ele sunt daruri de la Dumnezeu şi în acelaşi timp abilităţi care se dezvoltă prin practică neîncetată. Ca dar, teologia vine din vocaţie, poezia din inspiraţie şi filosofia din înţelepciune”.
Încheiem cu un citat din Gellu Doria, cel care îi cunoaşte foarte bine opera: „ Theodor Damian scrie o poezie simbiotică, rezultat al unui misticism bine dozat, în coabitare cu filosofiile lumii de rând, ajungând astfel la o poezie de o originalitate frapantă (…) care dezvăluie clar profilul unui poet rafinat în spiritul esenţelor estetice”
Georgică MANOLE