Timpul cu umbre-mbrăcat trece-n tăcere,
Nicio vrăjmăşie nimic nu-i va cere,
Zilele trec cu mare rapiditate
Scormonind mereu în clipele deşarte.

Timpul ca o apă curgătoare fuge,
Şi cu el toate necazurile duce,
Am încercat să dau părul de pe frunte pe spate
Şi am văzut că am chelit într-o noapte.

Lumina şi lacrimile din ochi m-au îmbătrânit
Şi o să-mi fie neînchipuit de greu să le uit,
Numai dacă las tăcerea să curgă-ncet,
Sau să uit să notez ceea ce am uitat.

Vreau ca uitarea să se facă amintire la loc,
Viaţa ca amintire să se facă viaţă la loc,
Căci văzând cu ochii curgerea timpului m-atinge,
Bătrâneţea cu greu o mai pot învinge.

N-am reuşit să îndrept ziua spre trecut,
Aş fi vrut ca viaţa să nu aibă sfârşit,
Zilele să alerge prin marea întunecată
Şi să nu se mai termine niciodată.

M-aş simţi tot mai fericit într-o noapte
Dacă aş auzi o mierlă cântând într-o carte,
Ce-mi poartă semnătura pe coperte,
Sau dacă aş vedea maci crescând-n versurile mele.