TIMPUL S-A ASCUNS

În iarba fragedă şi în lumină scăldat
Mestecam gândurile-n tăcere uşurat,
Valurile-ncinse de arşiţă se revărsau,
Albinele-n cupele de polen se scufundau.

Timpul s-a ascuns-n galaxiile părăsite,
Bucuriile-mi curgeau in ritmuri stabilite
Şi-un iz înţepător al iubirii am simţit,
Sufletul meu parcă de inima ta s-a lipit.

În ochii tăi vedeam o lucire fugară,
O scânteie de-o clipă selenară,
Inima îţi pendula tot mai încet
Şi într-un surâs plăcut ţi-a înflorit.

Ştiu că iubeşti florile încărcate cu rouă
Şi te aştept să vii în stupina mea cea nouă,
Să înnoptezi duios sub arcada mea
Până când gândul mi se va prelinge pe o stea.

Atunci-n culorile luminii ne vom îmbrăca,
Cântecul iubirii îl vom asculta,
În adierea vântului cucul va cânta,
Întreaga natură ne va admira.