Timpul vine și pleacă

Mi-a fost şi încă îmi este foarte greu
Să cred că timpul nu poate fi atins cu mâna
Că vine repede şi pleacă mereu,
Fiind ceva care trece într-una.

Poate nu trece pe drum totdeauna
Cum fac oamenii pe care îi văd trecând,
Dar şi ninsoarea o văd trecând într-una
Şi ploile de vară le văd răpăind.

Nu-mi zicea nimeni să mă uit la bătrâneţea mea,
Aceasta dovedea că timpul trecea
Pe unde i se năzărea să treacă,
Chiar şi pe drum unde toţi voiau să-l vadă.

Atunci am gândit cu mintea mea aşa:
Că între anul vechi ce uşor se sfârşea
Şi anul nou care se apropia,
O legătură veşnică cu timpul exista.

O groază de timp cu toţii am risipit
Şi cu mare trudă l-am descoperit,
Harnicilor mei săteni l-am împărţit
În vremurile amare din trecut.