Oamenii iubesc diferit. Unii cât le permite viața, alții cât le permite orgoliul. Fiecare pune pe masă ceea ce are: bunătate, apreciere, atitudini pro-sociale sau, dimpotrivă, agresivitate, infatuare, paranoia și patologii.

Oamenii înțeleg diferit. Unii cât le permite bunul simț și educația, alții cât le permite noaptea …minții. Omul este atât cât înțelege. Punct. Iubirea nu poate exista în afara înțelegerii celuilalt, acceptării necondiționate și a dăruirii. Când iubești, dai, nu aștepți să primești nimic. Doar dăruiești. Simplu, curat, necondiționat. Iubirea de oameni nu se negociază. Nici cu Dumnezeu, nici cu mama, nici cu șeful de partid…

Cred foarte mult în capacitatea creierului uman de a-și forma niște tipare, niște șabloane, în funcție de primele experiențe. Iar experiențele timpurii, indiferent de ce facem, au un efect foarte mare asupra alegerilor, obiceiurilor, comportamentelor noastre.
Cum dăruim și știm să primim iubire depinde de aceste prime experiențe timpurii și, abia după aceea, de felul în care noi permitem ca iubirea să ne influențeze. Oamenii pe care-i întâlnim de-a lungul vieții și care se apropie suficient de mult de noi din punct de vedere afectiv, fizic, erotic, ne pot schimba aceste șabloane pe care le-am dezvoltat în copilărie, dar pentru asta e nevoie de experiențe, de timp și, aproape întotdeauna, de suferință. E nevoie să-ți permiți să te întâlnești și cu un disconfort. E cumva firesc să nu vrei să-i oferi celuilalt atenție și disponibilitate, dacă creierul tău a învățat că iubirea te ține la distanță și că nu te poți apropia…
Iubirea se învață doar prin prezență. Neiubiții nu au avut nimic, doar un gol imens pe care l-au îmbrățișat și pe care îl oferă celor din jur sub forma abuzului in forme diverse: furie, control, umilire și superioritate.

„Toți părinții consideră că și-au iubit copiii și i-au protejat. Toți copiii deveniți adulți, când au atacuri de panică, depresie, anxietate generalizată, probleme în relații sau probleme de sănătate, mergând pe firul formării lor ca oameni, descoperă că nu s-au simțit iubiți și protejați. Nici unii, nici alții nu mint.” (Vistiana Long)

Toți știau. Dar nu știau ce e iubirea de oameni, empatia și binele făcut în liniște.