Traian Apetrei – ,,Ani de glorie la C. S. Botoşani”

Recent, Editura ,,Agapis” din Bucureşti, a scos de sub tipar, cartea cunoscutului om de cultură botoşănean, publicistul Traian Apetrei, intitulată ,,Ani de glorie la C.S.Botoşani”. Având ca subiect echipa de fotbal a Clubului Sportiv Botoşani, cartea reuneşte un număr de 13 interviuri, cu personalităţi care au fost direct implicate în activitatea acesteia – foşti preşedinţi ai clubului, antrenori şi jucători – precum şi un succint portret al primului preşedinte al clubului, Mircea Colibaba.

Cunoscător în amănunte al echipei de fotbal, ale cărei evoluţii le-a comentat ani în şir în calitate de crainic al stadionului municipal şi de redactor al rubricii de sport din ziarul ,,Clopotul”, autorul îşi poartă cu profesionalism interlocutorii pe urmele trecutului, reconstituind, împreună cu aceştia, momentele cele mai importante din viaţa echipei şi mai ales, perioada anilor 1973 – 1990, pe care-i consideră, anii ei de glorie.

Viorel Alexoaie, Ioan Ilie şi Georgel Cristescu, din postura de preşedinţi ai clubului, Constantin Gherman, din cea de contabil, Gheorghe Băltuţă, Gheorghe Mihoc şi Alin Cazaciuc, din cea de antrenori şi Dumitru Bizbac, Florin Dan Tomiţă, Grigore Bozi, Ion Bordeanu, Vasile Epure, Gheorghe Dumitru şi Ionel Zaharia din cea de jucători, trec în revistă anii petrecuţi alături de echipă, apreciindu-şi cu onestitate contribuţia la creşterea şi afirmarea acesteia, fără să uite să menţioneze că fără entuziasmul şi susţinerea de care s-au bucurat din partea suporterilor, realizările lor n-ar fi fost posibile.

Echipa de fotbal C.S.Botoşani a luat fiinţă în anul 1973, în acelaşi an în care s-a înfiinţat clubul, fiind înscrisă în Divizia C şi după numai un an, a promovat în eşalonul superior. Faptul a produs o imensă satisfacţie în rândurile suporterilor, dar a pus conducerea clubului în faţa unor probleme greu de rezolvat, cărora, în condiţiile suportului financiar insuficient dat de stat, a trebuit să le găsească rezolvarea. Închiderea potcoavei stadionului, pentru a crea spaţiile necesare vestiarelor şi altor utilităţi pretinse de divizia B, întărirea lotului prin aducerea unor antrenori şi jucători cu experienţă, cazarea acestora, plata primelor de joc, cantonamentele şi deplasările în ţară, au presupus sume mult mai mari decât bugetul alocat echipei, aşa încât, cu sabia lui Damocles permanent deasupra capului, preşedinţii clubului, au fost nevoiţi să facă ,,inginerii financiare”, pe care, acum, cu detaşarea dată de trecerea timpului, le recunosc cu sinceritate. N-au făcut averi din acestea, dar au avut satisfacţia să vadă echipa, campionate în şir, printre primele din seria în care evolua şi nu odată aproape de promovarea în Divizia A, pe care din motive de ordin material n-au forţat-o. Datorită lor, au antrenat echipa nume sonore ale fotbalului românesc: Silviu Avram, Nae Lupescu, Tiţi Dumitriu, Costică Toma sau Nicolae Dobrin, iar în echipă au evoluat jucători de valoare precum Tică, State, Cramer, Burcea, Dumitru sau Daraban.

Din paginile cărţii desprindem rolul extrem de important pe care antrenorii botoşăneni l-au jucat în formarea echipei, în acoperirea posturilor cu jucători localnici, şi în educarea acestora în spiritul loialităţii faţă de echipă şi respectului faţă de spectatorii din tribune. Cât de mult trebuie să fi contat în conştiinţa fotbaliştilor tăria cu care antrenorul Alin Cazaciuc a ţinut ca în unsprezecele de pe teren nu intre decât cei aflaţi în cea mai bună formă sportivă, refuzând să facă vreo concesie în acest sens, indiferent cine i-ar fi
cerut-o, sau promptitudinea cu care Gheorghe Băltuţă, un fel de Nae Manea al Rapidului de astăzi, a acceptat să preia conducerea echipei, în momentele dificile, create de plecarea unor antrenori sau de pericolul retrogradării, fără să ia în seamă criticile şi reproşurile în cazul în care ar fi eşuat!

Des întâlnite în paginile cărţii şi în relatările celor intervievaţi, sunt numele jucătorilor echipei C.S.Botoşani – State, Vasilache, Sofran, Bozi, Epure, Zaharia, Ababei, Geambaşu, Ursu, Isac, Miron, Rogalschi etc. şi în mod deosebit cel al portarului Ion Bordeanu, care, cu puţină şansă, putea să evolueze în fotbalul mare românesc. Fotbaliştilor, li se datorează în cea mai mare măsură, transformarea echipei C.S.Botoşani, în vedetă a sportului botoşănean. Trăind în condiţii nu cu mult deosebite de ceilalţi locuitori ai oraşului şi asemenea multora dintre aceştia, încadraţi în întreprinderile din zona industrială a municipiului, colegi şi prieteni cu mulţi dintre cei care le urmăreau evoluţiile, aceştia au ştiut să se poarte corect cu publicul, fără aere de vedetă, să fie abordabili, dispuşi să întindă o mână prietenească suporterilor care-i oprea pe stradă, având, aşa cum aprecia fostul preşedinte al clubului, Ioan Ilie, bunul simţ ca evoluţiile pe teren să fie de aşa manieră, încât să nu atragă dezaprobarea prietenilor, vecinilor, rudelor sau cunoscuţilor din tribune. Datorită lor, tribunele erau pline la fiecare meci, numărul plătitorilor de bilete ajungând, nu odată, la peste şapte mii.

Din interviurile cuprinse în carte, desprindem părerea unanimă a celor chestionaţi, că evoluţiile echipei, acasă sau în deplasare, constituiau evenimente care animau oraşul, iar victoriile, mai ales cele împotriva echipei din Suceava, eterna sa rivală, produceau o satisfacţie, greu de imaginat. Echipa era văzută de suporteri, ca ceva care le aparţinea, iar stadionul era ,,agora” în care, se adunau pentru a-şi susţine idolii, de la directorii de întreprinderi şi oficialităţile judeţene şi municipale, până la muncitorii din întreprinderile oraşului şi elevii de liceu. Prin renumele pe care şi l-a cucerit, echipa de fotbal, a dat Botoşanilor prilejul de a demonstra că nu este doar un important centru cultural, ci şi unul cu valenţe sportive şi în acest demers, trebuie să apreciem, aşa cum o face autorul cărţii şi interlocutorii săi, contribuţia pe care
şi-au adus-o, susţinând-o, fiecare în felul său, o serie de oameni importanţi din structurile politice şi administrative ale judeţului, între care primul secretar al Comitetului Judeţean P.C.R. Haralambie Alexa, primarii Marin şi Cojocaru, Severin Zofotă, secretar al Consiliului Municipal, coloneii Florian şi Hulubaş şi directorii Alexa şi Floareş, de la întreprinderile ,,Textila” şi ,,Electrocontact”.

Cartea, prima dedicată sportului botoşănean, ni-l relevă, încă odată, pe Traian Apetrei ca pe cel mai autentic cronicar al Botoşanilor de astăzi, datorită căruia, cei care peste ani vor reconstitui istoria oraşului, nu vor găsi pete albe, în niciunul dintre domeniile în care s-a întâmplat ceva. Din punctul nostru de vedere, cartea este o mare realizare, o dovadă de ceea ce înseamnă a fi jurnalist şi se cuvine să-i mulţumim autorului pentru faptul că nu a lăsat să se piardă în negura timpului această frumoasă pagină din istoria sportului botoşănean şi pe cei care au scris-o, intraţi din păcate în anonimat. Credem şi sperăm, că Traian Apetrei va persevera pe linia punerii în valoare a realizărilor sportului botoşănean, canotajul, luptele, boxul sau halterele, având deja realizări remarcabile, demne de a fi consemnate mai mult decât în paginile presei locale şi îi adresăm nu doar felicitările noastre, ci şi mulţumiri pentru această frumoasă carte.