Teodor EPURE

TRĂIM ÎN FRICĂ

Trăim frenetic,
trăim în frică
şi ne-am cutremurat
când am aflat,
că adevărul s-a denaturat,
informaţiile sunt distilate,
dospite,sintetizate
într-o prezenţă utilă
a stării de frică
iar oamenii uită,
că sunt neajutoraţi
şi-n grădină cultivă
plante-n care cresc seminţe,
ce sunt în stare
să ne ducă la disperare.
Setea de a rosti adevărul,
despre clipa trăită
cu dureroasă acuitate
ne creează o stare de nervozitate.
Trăim frenetic
cu aburii fricii
dar dorim,
să trăim,
în linişte şi mai bine,
să ne respectăm vecinii
c-avem cu toţii aceleaşi idealuri,
acelaşi dor al împlinirii,
acelaşi dor al înfloririi,
c-am sădit-n inimă izvoare
să ne susure în zile
de sărbătoare,
sub cerul luminat de soare
şi atunci vom răspunde
la întrebarea sfâşietoare
până unde pot merge
ticăloşia,minciuna şi frica,
care străbat lumea
ca taifunurile pustiitoare.
Şi totuşi grăuntele de frică
există, hibernează,
germinează şi înfloreşte
în explozia roşie a fricii.
Iubim pacea,liniştea,
dar atunci când izbucneşte
sângele pe caldarâm,
de frică cu toţii tremurăm
căci frica naşte
precauţie,
iar precauţia putere.