Jan TRISTEA
un tăvălug se rostogolește peste viii morți
și peste ale noastre rădăcini apasă cu îndârjire
o falsă și nerușinată vrăjire
o amestecare înspre o păgână nivelare
o fatalitate a morții viilor noștri
izgonindu-le locul cuvenit printre aștri
din cerul cu torți
la rădăcinile noastre, molfăie cu întinare
șobolani, cârtițe, cucoane-chiftiriță
și alte Grillotalpe vulgaris
sau pubescenții politicieni
niște păstăi erecte cu pețiol subțire
licențiați, doar, în manuscris
Nație!
trezește-te, ieși din incongruenta catereză,
renunță la calul troian și
dăltuiește coasta falsei amoreze
acum
cât mai poți plânge prin crânguri
și cât apă curată mai este
pentru a-ți hrăni propriile rădăcini
și cât ramul îți mai scurtează orizontul
trezește-te, cât încă îți mai sunt prieteni
codrul, râul, ramul
Oh, Nație!
trezește-te și învață ca să mori
trezește-te și-nvață taina divinei învieri
pentru a te naște de două ori
la ceasul potrivit, fără întârzieri
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania