Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Tristețele mele. În Centrul Istoric al Botoșanilor, promisiuni deșarte

Tristețele mele
În Centrul Istoric al Botoșanilor, promisiuni deșarte

O declarație de ultimă oră a ambasadorului francez, Philip Gustin, într-un interviu acordat unui renumit cotidian de știri (http://www.mediafax.ro/social/ambasadorul-frantei-vreau-ca-bucurestiul-sa-si-pastreze-cladirile-vechi-sunt-exceptionale-12054419) mi-a adus aminte de un comentariu, al meu, din vara anului trecut, publicat în această revistă (http://www.luceafarul.net/etwinning-in-botosani-centrul-istoric-gazda), când Impresionat de Botoșani, coordonatorul Proiectului eTwinning în România, deslușind anumite aspecte specifice (Centrul Vechi n.r.), a ținut să remarce: ,,Centrul Istoric al Botoșanilor are nevoie de ceva franțuzesc, să iasă din zona unor lucruri hidoase”, parafrazându-l pe Fanny Broyelle – șeful proiectului ,,Marseille Provence 2013”, care, atunci când a pornit acest proiect, a spus: ,,Marsilia are nevoie de ceva românesc, să iasă din sfera acelor lucruri urâte care s-au povestit despre ea în ultima vreme”.

Feblețea și grija francezilor pentru clădirile vechi din România este, de fapt, un sentiment conturat pe împrejurări istorice percepute sentimental, deoarece majoritatea clădirilor, care se mai păstrează în orașele noastre, sunt construcții executate după proiecte și cu sprijin franțuzesc. ,,[…] Ambasadorul Philippe Gustin a povestit că Bucureştiul a fost, la sfârşitul secolului 19 – începutul secolului 20, ,,un paradis” pentru arhitecţi, întrucât erau bani mulţi din petrol şi a existat ,,o voinţă de a construi în mod vizibil, ostentativ şi astfel numeroşi arhitecţi au lucrat în România.[…]” (mediafax.ro).

Unii responsabili, mai inspirați și mai receptivi la apetitul franțuzesc decât cei de la Botoșani, precum sunt edilii din Brăila, au știut să profite și, într-un proiect de restaurare și consolidare a Centrului vechi, primesc, din plin, ajutorul Ambasadei Franței în România. Tot la Brăila, unde factorii politici și administrativi ai urbei sunt convingători în acțiune, s-a găsit soluția parțială a finanțării lucrărilor de reabilitare a clădirilor vechi și anume: Asociația de locatari (proprietari), observându-se și competența intervenției Direcției de cultură, în baza legii ce-i conferă atribuții. La noi, la Botoșani, nu avem așa ceva! Nici asociație de proprietari (locatari) și, după cum se simte, nici Direcție de cultură.

Și pe la Botoșani a trecut Excelența Sa Philippe Gustin, dar reprezentanții noștri nu au reușit să-l convingă de ceva constructiv.

Și totuși, ar fi fost de-ajuns, din respect pentru francezi (majoritatea clădirilor din Centrul Istoric al Botoșanilor sunt executate după proiecte ale arhitecților francezi), să se țină de cuvânt cei aleși și să infăptuiască ceea ce au promis botoșănenilor, adică de a-l păstra și conserva prin acțiuni concrete de a elimina locuințele sociale din acest spațiu istoric și de a păstra ordinea și curățenia împrejurul clădirilor protejate de lege. Pentru că, dacă treci pe artera principală, recent reabilitată, nu poți să constați aceasta, fiindcă de la stânga la dreapta și înainte și înapoi, priveliștea cerului nu e vizibilă din cauza păienjenișului de cabluri și sârme, care trag din greu structurile șubrede ale clădirilor, lenjerii intime și fel de fel de țesături masive atârnate la balcoane, relicve ale instalațiilor vechi și abandonate la baza cladirilor, sectoare de  pavaj deja desfăcute, mormane de gunoaie, moluz și fel de fel de improvizații (anexe gospodărești ale chiriașilor din spațiile destinate locuințelor sociale) și altele, și altele. Dar câte nu sunt!

Și atunci?… poftim promovare în turism… poftim atragerea întreprinzătorilor/investitorilor în Centrul vechi!

La diferite întâlniri, de anul trecut, care au avut loc în sprijinul Centrului Istoric s-au propus foarte multe lucruri interesante și realizabile. Dar, propuneri au rămas!.. după cum și altele au fost spuse în van sau rastălmăcite de anumiți consilieri locali! Am constatat, și nu numai eu, faptul că la nivelul Consiliului local și al administrației inițiativele private sunt tratate în derâdere și cu superficialitate, toată această urâtă treabă fiind generată din atitudini și interese partinice. Și mai rău, în administrație, subalternii fac politică și își sabotează propriile acțiuni pe care ar trebui să le realizeze conform  fișei postului sau/și din respect pentru contribuabilii la bugetul local. Așa se întâmplă că Patinoarul artificial amenajat în această zonă a funcționat numai artifical. Patinoarul natural a funcționat mult mai bine cât a ținut și va mai ține gerul iernii!

Așadar, doresc ca, tot,  ceea ce am opinat în scris, până aici, să rămână ca o simplă notă dintr-un Carnet de cultură socială!
O notă de tristețe!
Și atât!…  pentru ca acesta este mediul în care ne desvârșim!

Botoșani, 10 febr.2014
Jan Tristea

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5