Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

TU, PETALĂ

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

TU, PETALĂ

Primit pentru publicare: 15 Iul. 2019
Autor: Lhana ROMA – NOVA
Publicat: 15 Iul. 2019
© Lhana Roma -Nova, © Revista Luceafărul

Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


Tu, Petală de trifoi,
te-au răpit de lângă noi
puii negri de strigoi!

Tu, Petală, să le spui
că şi Alexandru Întâi
s-a înţeles cu otomanii
să te fure hoţomanii
dar, n-a fost pre totdeauna
căci s-a terminat cu gluma,
pacea de la Bucureşti
a făcut să fii ce eşti,
au uitat cei doi stăpâni
că petala-i de români
şi-au uitat că doişpe sunt
doar apostoli, păr cărunt,
cine ar mai îndrăzni,
pe apostoli… a-i răpi?!

Dacă-l răpeşti pe Hotin
viața-ți e de cabotin,
vei cerși din poartă în poartă
pâine, apă și o roată,
tu, pe toți, îi vei ruga
ca pe roată a te înjuga
să te învârtă, să te tragă,
să te scape de desagă
căci, desaga-ți este plină
de păcate și de vină
numai că nu vei găsi
ajutor printre cei vii!

Ai grijă unde-ți coci coca
fiindcă, de-o furi pe Soroca,
vor rămâne fără pâine
toți copii tăi și-un câine,
foame li-i și-ar vrea să moară,
trupurile să nu-i doară
dar nu crede că-i ușor
dacă tu ești cel dator,
vor începe să își mănânce
pe-al lor tată și s-arunce
cu bucăți de carne, oase
care au rămas neroase
drept în sufletu-ți pustiu
și vei vrea să nu fii viu!

Nu te-atinge de Orhei
când iubești floarea de tei,
floarea se va răzbuna
căci, parfum, nu-ți va mai da.
vei afla că-i primăvară
doar când teiul o să înfloară,
tu aștepți, aștepți, aștepți,
într-o noapte de deștepți
și-o să vezi că în teiul tău
a înflorit doar ceasul rău!

Vei duce viață de lotru
de gândești să-l iei pe Codru,
nimeni nu-ți va da să bei
apă dulce de știubei,
păsările vor tăcea,
triluri nu-ți vor mai cânta,
fagul însuși te refuză
dacă vrei să-i ceri o frunză
ca să-ți fie pernă, pat,
vei dormi nemângâiat!

Pe Bender să nu-l ataci
că-i păzit de cinci ortaci,
nu au somn, nu au odihnă
când te știu cu așa vină,
te vor lua de subțiori
și te-or arunca la nori
să te facă tunet, fum,
arzi în Iadul plin de scrum,
de le spui o vorbă bună,
milă… au, te fac furtună!

Cu Lăpușna nu-ți va merge
fiindcă are trei toiege
și în cap, la fiecare,
a pus câte-o lumânare
ca să lumineze calea
tuturor ce își iau valea
de pe-acest pământ străbun,
județ mare sau cătun,
una dacă’ți va aprinde
fericirea te cuprinde
dar, cum n-ai dat înapoi
ce furat’ai de la noi,
te va împinge în abis
unde e mereu deschis!

Crivățul… când va bătea,
ai tăi ochi… îi va scotea,
îi va împrăștia în zări
să-ți treacă de furt de țări,
îi va bate în nicovală
ca să nu mai dai năvală
la românii de la Nistru
să le faci traiul sinistru
și-o să strigi Cahul, Cahul,
dă-mi ochii că nu mai fur!

Dar, Greceni nu îți va ierta
păcatul de-a ne fura
țara ce ne-a fost lăsată
de Traian și înc’un tată,
Decebal – rege viteaz
care pentru noi stă treaz,
cu-a sa mână ne îndrumă
ca să-ți dăm cu toți de urmă,
să te aruncăm la stele,
să te tragem prin inele,
să te aruncăm la zei
căci… nu te-or ierta nici ei!

De-ajungi la Cetatea Albă,
vei vedea la gâtu-i salbă,
nu gândi ca să i-o furi
fiindcă-i plină de-ai săi nuri,
știe cum să te seducă
într-un pat din coji de nucă
și să-ți toarne în pahar
picătura de amar,
șoapte dulci dar… otrăvite,
pentru tine-s potrivite,
tu, cum ești de fel hapsân
vei căta la ea în sân
şi începe să te mângâie
vipera de la călcâie
iar, când vei sări ca ars
(vrând să faci încăun pas)
vei vedea că peste tot
viperele și-au pus cort,
te-or îmbrățișa puțin
ca să mori… fără de chin!

Când mergi spre Hotărniceni,
ar fi bine ca să cerni
gândul rău de gândul bun,
să nu furi pământ străbun
fiindcă… brazdă, vor întoarce
peste trupu-ți cu cojoace
și’or pune boii la plug,
tu să ari – ei te împung,
coarne mari de semilună
semăna-vor mătrăgună,
tu s-o ari și ea să crească,
otrava’i să te hrănească!

Nu încerca să furi Chilia
unde doarme ciocârlia
căci ea începe a blestema
când pe cap poartă basma,
să trăiești pe sub pământ,
să n-ai loc nici în mormânt,
să ajungi să te târăști,
prietenii să ți-i urăști,
să te îndoi ca salcia,
trupul a-ți încopcia
toți românii vitregiți
(încă… nereîntregiți!)
cu piroane cu trei dinți
ce, deloc, nu stau cuminți,
ci încep să se întoarcă
și degrabă să te toarcă
fir cu fir (cât mai subțire!)
să nu cazi în amorțire,
fir cu fir dar… cât mai des,
să vedem de’ai înțeles
și acum, și pe vecie…
Nu te-atingi de-a noastră glie!

Iar, de-l furi pe Ismail,
pielea’ți se vinde… la kil!
vor veni toți tăbăcarii
să-ți dezlege brăcinarii,
te vor pune în cui trei zile
ca să scoată multe kile
și nu vor chema Divan
ca să-ți pună preț vreun ban,
nu vor face judecată,
te vor vinde… la bucată!

Tu, Petală de trifoi…
te-au răpit de lângă noi
puii negri de strigoi!

Tu, Petală… să le spui
să-și mai pună pofta în cui
fiindcă cele trei petale
ce-au rămas cu mare jale
au rugat un călător
să le sară în ajutor
și, precum mi-au spus ieri… mie,
nu va trece o veșnicie
pân’ să-și poarte noul nume
o petală dusă în lume.
Basarabia din noi
se va întoarce la trifoi!
(12.10.2018)

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.588 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Virgil Ciuca spune:

    Felicitari!

    Am insa o mica retinere privitor la Traian!
    Poporul Roman au avut doar parinti Daci nu si Romani!

    Traian nu ne-a fost nici tata si nici stramos -Traian pentru daci a fost un agresor -un borfas care le-a/ne-a furat din aur!

    Apoi nici o fiinta umana nu are ca parinti „doi tati” asa cum sugerati ca au avut „romanii” pe Traian si Decebal…homosexualii nu procreaza!

    Virgil Ciuca

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5