Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    TU, PETALĂ

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    TU, PETALĂ

    Primit pentru publicare: 15 Iul. 2019
    Autor: Lhana ROMA – NOVA
    Publicat: 15 Iul. 2019
    © Lhana Roma -Nova, © Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


    Tu, Petală de trifoi,
    te-au răpit de lângă noi
    puii negri de strigoi!

    Tu, Petală, să le spui
    că şi Alexandru Întâi
    s-a înţeles cu otomanii
    să te fure hoţomanii
    dar, n-a fost pre totdeauna
    căci s-a terminat cu gluma,
    pacea de la Bucureşti
    a făcut să fii ce eşti,
    au uitat cei doi stăpâni
    că petala-i de români
    şi-au uitat că doişpe sunt
    doar apostoli, păr cărunt,
    cine ar mai îndrăzni,
    pe apostoli… a-i răpi?!

    Dacă-l răpeşti pe Hotin
    viața-ți e de cabotin,
    vei cerși din poartă în poartă
    pâine, apă și o roată,
    tu, pe toți, îi vei ruga
    ca pe roată a te înjuga
    să te învârtă, să te tragă,
    să te scape de desagă
    căci, desaga-ți este plină
    de păcate și de vină
    numai că nu vei găsi
    ajutor printre cei vii!

    Ai grijă unde-ți coci coca
    fiindcă, de-o furi pe Soroca,
    vor rămâne fără pâine
    toți copii tăi și-un câine,
    foame li-i și-ar vrea să moară,
    trupurile să nu-i doară
    dar nu crede că-i ușor
    dacă tu ești cel dator,
    vor începe să își mănânce
    pe-al lor tată și s-arunce
    cu bucăți de carne, oase
    care au rămas neroase
    drept în sufletu-ți pustiu
    și vei vrea să nu fii viu!

    Nu te-atinge de Orhei
    când iubești floarea de tei,
    floarea se va răzbuna
    căci, parfum, nu-ți va mai da.
    vei afla că-i primăvară
    doar când teiul o să înfloară,
    tu aștepți, aștepți, aștepți,
    într-o noapte de deștepți
    și-o să vezi că în teiul tău
    a înflorit doar ceasul rău!

    Vei duce viață de lotru
    de gândești să-l iei pe Codru,
    nimeni nu-ți va da să bei
    apă dulce de știubei,
    păsările vor tăcea,
    triluri nu-ți vor mai cânta,
    fagul însuși te refuză
    dacă vrei să-i ceri o frunză
    ca să-ți fie pernă, pat,
    vei dormi nemângâiat!

    Pe Bender să nu-l ataci
    că-i păzit de cinci ortaci,
    nu au somn, nu au odihnă
    când te știu cu așa vină,
    te vor lua de subțiori
    și te-or arunca la nori
    să te facă tunet, fum,
    arzi în Iadul plin de scrum,
    de le spui o vorbă bună,
    milă… au, te fac furtună!

    Cu Lăpușna nu-ți va merge
    fiindcă are trei toiege
    și în cap, la fiecare,
    a pus câte-o lumânare
    ca să lumineze calea
    tuturor ce își iau valea
    de pe-acest pământ străbun,
    județ mare sau cătun,
    una dacă’ți va aprinde
    fericirea te cuprinde
    dar, cum n-ai dat înapoi
    ce furat’ai de la noi,
    te va împinge în abis
    unde e mereu deschis!

    Crivățul… când va bătea,
    ai tăi ochi… îi va scotea,
    îi va împrăștia în zări
    să-ți treacă de furt de țări,
    îi va bate în nicovală
    ca să nu mai dai năvală
    la românii de la Nistru
    să le faci traiul sinistru
    și-o să strigi Cahul, Cahul,
    dă-mi ochii că nu mai fur!

    Dar, Greceni nu îți va ierta
    păcatul de-a ne fura
    țara ce ne-a fost lăsată
    de Traian și înc’un tată,
    Decebal – rege viteaz
    care pentru noi stă treaz,
    cu-a sa mână ne îndrumă
    ca să-ți dăm cu toți de urmă,
    să te aruncăm la stele,
    să te tragem prin inele,
    să te aruncăm la zei
    căci… nu te-or ierta nici ei!

    De-ajungi la Cetatea Albă,
    vei vedea la gâtu-i salbă,
    nu gândi ca să i-o furi
    fiindcă-i plină de-ai săi nuri,
    știe cum să te seducă
    într-un pat din coji de nucă
    și să-ți toarne în pahar
    picătura de amar,
    șoapte dulci dar… otrăvite,
    pentru tine-s potrivite,
    tu, cum ești de fel hapsân
    vei căta la ea în sân
    şi începe să te mângâie
    vipera de la călcâie
    iar, când vei sări ca ars
    (vrând să faci încăun pas)
    vei vedea că peste tot
    viperele și-au pus cort,
    te-or îmbrățișa puțin
    ca să mori… fără de chin!

    Când mergi spre Hotărniceni,
    ar fi bine ca să cerni
    gândul rău de gândul bun,
    să nu furi pământ străbun
    fiindcă… brazdă, vor întoarce
    peste trupu-ți cu cojoace
    și’or pune boii la plug,
    tu să ari – ei te împung,
    coarne mari de semilună
    semăna-vor mătrăgună,
    tu s-o ari și ea să crească,
    otrava’i să te hrănească!

    Nu încerca să furi Chilia
    unde doarme ciocârlia
    căci ea începe a blestema
    când pe cap poartă basma,
    să trăiești pe sub pământ,
    să n-ai loc nici în mormânt,
    să ajungi să te târăști,
    prietenii să ți-i urăști,
    să te îndoi ca salcia,
    trupul a-ți încopcia
    toți românii vitregiți
    (încă… nereîntregiți!)
    cu piroane cu trei dinți
    ce, deloc, nu stau cuminți,
    ci încep să se întoarcă
    și degrabă să te toarcă
    fir cu fir (cât mai subțire!)
    să nu cazi în amorțire,
    fir cu fir dar… cât mai des,
    să vedem de’ai înțeles
    și acum, și pe vecie…
    Nu te-atingi de-a noastră glie!

    Iar, de-l furi pe Ismail,
    pielea’ți se vinde… la kil!
    vor veni toți tăbăcarii
    să-ți dezlege brăcinarii,
    te vor pune în cui trei zile
    ca să scoată multe kile
    și nu vor chema Divan
    ca să-ți pună preț vreun ban,
    nu vor face judecată,
    te vor vinde… la bucată!

    Tu, Petală de trifoi…
    te-au răpit de lângă noi
    puii negri de strigoi!

    Tu, Petală… să le spui
    să-și mai pună pofta în cui
    fiindcă cele trei petale
    ce-au rămas cu mare jale
    au rugat un călător
    să le sară în ajutor
    și, precum mi-au spus ieri… mie,
    nu va trece o veșnicie
    pân’ să-și poarte noul nume
    o petală dusă în lume.
    Basarabia din noi
    se va întoarce la trifoi!
    (12.10.2018)

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Virgil Ciuca spune:

      Felicitari!

      Am insa o mica retinere privitor la Traian!
      Poporul Roman au avut doar parinti Daci nu si Romani!

      Traian nu ne-a fost nici tata si nici stramos -Traian pentru daci a fost un agresor -un borfas care le-a/ne-a furat din aur!

      Apoi nici o fiinta umana nu are ca parinti „doi tati” asa cum sugerati ca au avut „romanii” pe Traian si Decebal…homosexualii nu procreaza!

      Virgil Ciuca

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5