IOAN  VASIU: – Câți ani ați colaborat la TVR Cultural ?
TUDOR CĂLIN ZAROJANU: – Am lucrat în TVR vreme de 7 ani, 2005-2012, apoi, în 2014, am devenit colaborator. „De ce-aș citi?” (inițial o rubrică, ulterior emisiune de sine stătătoare) a debutat în 2011, pe TVR1 și TVR Info, apoi a migrat pe TVR3, TVR2, iar din 2023 pe TVR Cultural.

I.V.: – De câți ani colaborați la Ziarul Lumina ?
  T.C.Z.: – De 9 ani, de pe vremea când lucram în Biroul de Presă al Patriarhiei. În 2019 m-am mutat la ziar.

  I.V.: – De ce ați ales presa și nu o altă profesie ?
  T.C.Z.: – Am ales și o altă profesie… Am absolvit Facultatea de Matematică, secția de Informatică, am lucrat 12 ani în IT și, în afară de presă, am mai lucrat în publicitate, copywritter. Și am dat meditații la matematică! Am fost din adolescență pasionat de citit și de scris și, cum profesiunea de scriitor practic nu există, era oarecum normal să fiu atras de presă. În cei 33 de ani de când am abandonat informatica (conștient că nu mă voi putea întoarce vreodată, căci este un domeniu cu o dezvoltare exponențială) în favoarea presei nu am regretat deloc, căci jurnalismul, cu toate problemele lui (poate vorbim odată despre asta!), mai ales azi, mai ales în România, este o meserie fabuloasă, care te duce în locuri la care n-ai visat, te face să cunoști oameni cu care nu te-ai fi gândit că o să vorbești vreodată și-ți dă prilejul să faci – oricât ar suna de emfatic – o activitate de mare utilitate socială.

  I.V.: – Ca scriitor, când și unde ați debutat ?
  T.C.Z.: – Într-o revistă, în 1981, la SLAST, grație lui Alex Ștefănescu și Ion Cristoiu. În volum, în 1992, grație lui Alex Ștefănescu și Magdalenei Bedrosian. În presă, tot în 1992, grație lui Alex Ștefănescu, Aureliei Boriga și lui Ioan Matei. Nu pot exagera ce-a însemnat Alex pentru mine…

  I.V.: – Amintiți, vă rog, titlurile unor volume pe care le-ați publicat în decursul anilor.
T.C.Z.: – Viaţa ca troleibuz (proză scurtă, Cartea Românească 1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), Viaţa lui Corneliu Coposu (biografie, Maşina de Scris 1996), Reluare cu încetinitorul (roman, Maşina de Scris 1997), Sfîrşitul lumii (roman, Polirom 2005), Viaţa lui Corneliu Coposu (ediţia a doua, revăzută şi completată, Maşina de Scris 2005), Copiii asfaltului (proză scurtă, Editura Fundaţiei PRO, 2006), Cartea albă a porcului (monografie, co-autor, Casa Editorială Ponte, 2011), Mass Media Insider (roman, Polirom, 2012), Seniorul Corneliu Coposu (antologie, co-editor, Humanitas 2014, include Viaţa lui Corneliu Coposu, ediția a treia), Salutări de la unu (roman, Editura Vremea, 2016), Plaja (proză scurtă, Editura Eikon, 2016), Revoluție personală (roman, Editura Sedcom Libris, 2016), Cartea ceaiurilor (roman, Editura Eikon, 2017), O evadare în Vest (roman, Editura Eikon, 2018), Romanul Teatrului Cib (Editura Eikon, 2019), Bântuind prin Balcani (roman, Editura Integral, 2022), AMR 273 (roman, Editura Lebăda neagră, 2022), Nu privi înapoi  (roman, Editura Lebăda neagră, 2023), Jurnalul meu (Editura Integral, 2024).
Nu din aroganță le-am menționat pe toate, ci pentru că le iubesc în mod egal, așa cum îmi iubesc și personajele, și n-aș putea lăsa niciuna deoparte!

  I.V. – După părerea dumneavoastră ce preferă astăzi românii: presa scrisă sau presa online ?
  T.C.Z: – Desigur, presa online. Valabil și pentru mine, care n-am ținut un ziar sau o revistă în mână de mulți ani. Dar, până la urmă, nu suportul fizic contează, ci conținutul – cât e de relevant, de interesant, de inteligent, onest, corect, acoperitor etc.

  I.V.: – Ce proiecte aveți acum pe masa de lucru ?
  T.C.Z.: – Am două cărți încheiate, pe care le mai las la „dospit” – adică o să le recitesc peste o vreme și o să fac eventuale modificări: „Cartea viselor mele” este fix ce spune titlul, căci de-a lungul anilor mi-am notat ce vise mi-am putut aminti dimineața, iar „De ce-aș citi?” conține cele 114 texte pe care le-am păstrat (restul s-au pierdut la numeroasele transferuri dintr-un loc în altul) din 495 de ediții ale emisiunii mele cu același titlu…
Am început cu ceva vreme în urmă „Bântuind prin lume” (titlu provizoriu), continuarea lui „Bântuind prin Balcani”, cu Luminița, Zizi, Câine, dar și cu Mister X Carbonatic, spioni, contraspioni, hărți secrete etc.. Planul e clar, am scris un pic, am făcut pauză și aștept să-mi vină. Când îmi vine, o termin repede.
Mai am câteva proiecte foarte vechi, de care nu m-am dovedit a fi în stare, deci probabil nu vor ajunge cărți, dar cine știe? Niciodată să nu spui „Niciodată”. 

                                           Interviu de Ioan Vasiu/ UZPR