Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Tudor Chelariu

        TUDOR CHELARIU
        
    După ce își probează talentul înnăscut la diferite concursuri literare pe plan local și în unele reviste școlare rapidistul poet, deși declară că e ,,un copil ca și tine”, este un autor matur ce ne îndeamnă ,,Să învățăm de la ape/ Să fim puri, …” , un autor care se spune pe sine spunând ceva despre poezie, într-un permanent dialog cu sine, cu lumea care îl înconjoară, cu poezia.
    Un debut convingător, un moment important pentru tânărul poet şi, în acelaşi timp, pentru literatura din spațiul cultural botoșănean și, poate, nu numai… Avem deplina convingere că nu va rămâne neobservat. Tudor și-a auzit chemarea cuvântului și trebuie să-l urmeze!
    I.V.M.Istrate 
    Despre mine
    Mă numesc Tudor Chelariu, am 14 ani şi sunt elev la Şcoala Generală Nr. 2 Botoşani.
    În viaţă mă ghidez după dictonul ,,Ai carte, ai parte’’. În carte găseşti informaţie şi imaginaţie, prin intermediul cărţii poţi deveni mai înţelept, mai bogat, mai sigur pe tine.

    În viaţă ca şi în poezie sunt la început de drum. Am participat la câteva concursuri de creaţie literară, unde am fost premiat. Cele mai dragi sufletului meu sunt cele două premii I şi premiul II la concursul ,,Nicoară’’.
    Altceva despre mine? Sunt Rapidist! 
     
    COPILĂRIE
    Sunt un copil ca şi tine
    Şi uneori, vara, îmi vine
    Un dor neostoit să merg la scăldat,
    Picioarele se-negresc de-atâta umblat
    Norii miros a fum de tractor
    Cerul se-nferbântă, ochii mă dor…
    Miroase a iarbă uscată peste pârâul secat
    Ce mult mi-am dorit să vin la scăldat!
    Sunt un copil ca şi tine
    Şi uneori primăvara îmi vine
    Un dor nebun
    S-alerg prin pădure, brânduşe s-adun
    Unde-i padurea? Privesc într-aiurea 
    Mă împiedic de cioate şi frunze uscate!
    Sunt un copil ca şi tine,
    Privesc cu durere-nspre lume
    Ce tragic veşmânt!
    Sunt munţi de deşeuri înalţaţi pe pământ
    Luptând zi de zi să-şi ridice palate,
    Omenirea-n gunoaie se zbate!
     
    Autoportret
     Uneori stau de vorbă cu copacii
     Îmi spun ce au pe suflet,
     Le spun ce ştiu şi eu
     Îmi spun şi basme uneori, săracii,
     Şi cum a furat focul Prometeu
     Căci… ce sunt eu? Un mic copac pe lume
     Cu ramuri scurte, sufletul curat,
     Dar lungi vor creşte ramurile mâine, 
     Voi fi şi eu atunci, ca ei, bărbat.
     
    Apele fecioare
    Să învaţăm de la ape
    Să fim puri,
    Să cunoaştem prin ea
    Mângâierea,
    Candoarea,
    Cântecul căutării
    De la ape să învăţăm
    Să sclipim la soare
    Topindu-ne de fericire…
    Apele ca nişte fecioare despletite!
     
    Melcul și greierele
    Toamna îşi adună norii,
    Vântul suflă nemilos,
    Vietăţile pădurii
    Merg să-şi caute-adăpost.
    Melcul, gospodar cu stare,
    Mai spre deal îşi mută casa
    Când, deodată,
    ’n faţă-i sare
    Negru ca o arătare
    Greieraşul.
     – Bună-ziua, gospodare,
    Ştii de ce mă minunez?
    Ai o casă aşa de mare
    Tare-aş vrea s-o-nchiriez!
    Gospodarul s-a oprit
    Şi-l priveşte pe sub coarne:
    – Cred că mult ai chibzuit!
    Vezi tu… Doamne…
    O idee-aşa măreaţă
    Merită să-şi facă loc
    Mă gândesc să îţi dau casa
    Şi eu să mă mut la bloc!
     
    Fabula
    Lupul, ursul şi vulpea cea roşcată
    Au discutat mai mult ca niciodată,
    Şi-au hotărât ca din acel moment,
    Să candideze pentru parlament.
     Vulpea a promis cinste şi corectitudine
    Împotriva celor corupţi să ia atitudine
    – La fagurii cu miere nimeni nu v-a umbla!
    Alăturea de vulpe ursul promitea,
    Iar lupul cel fălos
    Pe lângă miei se învârtea duios.
     Crezând în ei, norodul i-a votat
    De veţi privi în jur
    Vedeţi ce s-a întâmplat!
     
    Ghiocelul
    Picuri de stele
    Cu bolţi de lumină
    Cu şoapte-n grădină
    Cu ursitoare de primăvară
    Cu vânt subţirel
    Te-am măiestrit
    Ghiocel!
     
    Iarnă
    M-am plimbat în
    oraşul iluminat
    de aerul
    înzăpezit cum în vechile
    poveşti copiii se dau cu
    sania un anotimp
    întreg
     
    Amintiri
    Îmi aduc aminte de
    albele zăpezi cu reflexe umane
    Corul târziu al stelelor
    intona cel din urmă
    marş funebru.
    Melancolie
    Ca o umbră tristeţea
    ascunsă înăuntru
    la amiază
    ascunsă seara
    abătută dimineţile
    ca o umbră a ploii,
    tristeţea  
    De Paşti
    În tine am clădit un stol de vise,
    Şi-un fel de aşteptare temerară,
    Tu eşti ieşirea dulce din penumbre,
    Iar soarele din tine să răsară.
     
    Un clopot cald să bată ora
    În care inimile se-mpreună,
    Şi să te-mpodobesc cu – aurore,
    Ca o ninsoare cu lumini din lună.
    Cu toţii trăim Învierea,
    În nestemate falduri de iubire,
    Şi marea-n hergheliile de valuri,
    Lângă tăcerea noastră să respire.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5