Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Tudor Chelariu

    TUDOR CHELARIU
    
După ce își probează talentul înnăscut la diferite concursuri literare pe plan local și în unele reviste școlare rapidistul poet, deși declară că e ,,un copil ca și tine”, este un autor matur ce ne îndeamnă ,,Să învățăm de la ape/ Să fim puri, …” , un autor care se spune pe sine spunând ceva despre poezie, într-un permanent dialog cu sine, cu lumea care îl înconjoară, cu poezia.
Un debut convingător, un moment important pentru tânărul poet şi, în acelaşi timp, pentru literatura din spațiul cultural botoșănean și, poate, nu numai… Avem deplina convingere că nu va rămâne neobservat. Tudor și-a auzit chemarea cuvântului și trebuie să-l urmeze!
I.V.M.Istrate 
Despre mine
Mă numesc Tudor Chelariu, am 14 ani şi sunt elev la Şcoala Generală Nr. 2 Botoşani.
În viaţă mă ghidez după dictonul ,,Ai carte, ai parte’’. În carte găseşti informaţie şi imaginaţie, prin intermediul cărţii poţi deveni mai înţelept, mai bogat, mai sigur pe tine.

În viaţă ca şi în poezie sunt la început de drum. Am participat la câteva concursuri de creaţie literară, unde am fost premiat. Cele mai dragi sufletului meu sunt cele două premii I şi premiul II la concursul ,,Nicoară’’.
Altceva despre mine? Sunt Rapidist! 
 
COPILĂRIE
Sunt un copil ca şi tine
Şi uneori, vara, îmi vine
Un dor neostoit să merg la scăldat,
Picioarele se-negresc de-atâta umblat
Norii miros a fum de tractor
Cerul se-nferbântă, ochii mă dor…
Miroase a iarbă uscată peste pârâul secat
Ce mult mi-am dorit să vin la scăldat!
Sunt un copil ca şi tine
Şi uneori primăvara îmi vine
Un dor nebun
S-alerg prin pădure, brânduşe s-adun
Unde-i padurea? Privesc într-aiurea 
Mă împiedic de cioate şi frunze uscate!
Sunt un copil ca şi tine,
Privesc cu durere-nspre lume
Ce tragic veşmânt!
Sunt munţi de deşeuri înalţaţi pe pământ
Luptând zi de zi să-şi ridice palate,
Omenirea-n gunoaie se zbate!
 
Autoportret
 Uneori stau de vorbă cu copacii
 Îmi spun ce au pe suflet,
 Le spun ce ştiu şi eu
 Îmi spun şi basme uneori, săracii,
 Şi cum a furat focul Prometeu
 Căci… ce sunt eu? Un mic copac pe lume
 Cu ramuri scurte, sufletul curat,
 Dar lungi vor creşte ramurile mâine, 
 Voi fi şi eu atunci, ca ei, bărbat.
 
Apele fecioare
Să învaţăm de la ape
Să fim puri,
Să cunoaştem prin ea
Mângâierea,
Candoarea,
Cântecul căutării
De la ape să învăţăm
Să sclipim la soare
Topindu-ne de fericire…
Apele ca nişte fecioare despletite!
 
Melcul și greierele
Toamna îşi adună norii,
Vântul suflă nemilos,
Vietăţile pădurii
Merg să-şi caute-adăpost.
Melcul, gospodar cu stare,
Mai spre deal îşi mută casa
Când, deodată,
’n faţă-i sare
Negru ca o arătare
Greieraşul.
 – Bună-ziua, gospodare,
Ştii de ce mă minunez?
Ai o casă aşa de mare
Tare-aş vrea s-o-nchiriez!
Gospodarul s-a oprit
Şi-l priveşte pe sub coarne:
– Cred că mult ai chibzuit!
Vezi tu… Doamne…
O idee-aşa măreaţă
Merită să-şi facă loc
Mă gândesc să îţi dau casa
Şi eu să mă mut la bloc!
 
Fabula
Lupul, ursul şi vulpea cea roşcată
Au discutat mai mult ca niciodată,
Şi-au hotărât ca din acel moment,
Să candideze pentru parlament.
 Vulpea a promis cinste şi corectitudine
Împotriva celor corupţi să ia atitudine
– La fagurii cu miere nimeni nu v-a umbla!
Alăturea de vulpe ursul promitea,
Iar lupul cel fălos
Pe lângă miei se învârtea duios.
 Crezând în ei, norodul i-a votat
De veţi privi în jur
Vedeţi ce s-a întâmplat!
 
Ghiocelul
Picuri de stele
Cu bolţi de lumină
Cu şoapte-n grădină
Cu ursitoare de primăvară
Cu vânt subţirel
Te-am măiestrit
Ghiocel!
 
Iarnă
M-am plimbat în
oraşul iluminat
de aerul
înzăpezit cum în vechile
poveşti copiii se dau cu
sania un anotimp
întreg
 
Amintiri
Îmi aduc aminte de
albele zăpezi cu reflexe umane
Corul târziu al stelelor
intona cel din urmă
marş funebru.
Melancolie
Ca o umbră tristeţea
ascunsă înăuntru
la amiază
ascunsă seara
abătută dimineţile
ca o umbră a ploii,
tristeţea  
De Paşti
În tine am clădit un stol de vise,
Şi-un fel de aşteptare temerară,
Tu eşti ieşirea dulce din penumbre,
Iar soarele din tine să răsară.
 
Un clopot cald să bată ora
În care inimile se-mpreună,
Şi să te-mpodobesc cu – aurore,
Ca o ninsoare cu lumini din lună.
Cu toţii trăim Învierea,
În nestemate falduri de iubire,
Şi marea-n hergheliile de valuri,
Lângă tăcerea noastră să respire.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5