ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 19 Iul. 2018
Autor: Mircea DAROȘI, Bistrița
Publicat: 19 Iul. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Tudor Jarda, sufletul cântecului românesc

            În galeria marilor oameni de cultură care şi-au dedicat toată viaţa unui ideal se numără şi profesorul univ. Tudor Jarda. Este unul dintre compozitorii români care s-a impus cu strălucire în viaţa muzicală românească, fiind profesor, dirijor, etnomuzicolog, compozitor, care şi-a desfăşurat activitatea în oraşul Cluj-Napoca.

          S-a născut în oraşul de pe Someş, la 11 februarie1922, într-o familie care îşi are originea în ţinutul năsăudean. Bunicul său a fost din Sângeorz-Băi, iar mama din Năsăud. Tatăl maestrului , Ştefan Jarda, a fost avocat, iar mama lui, Zoie era fiica lui Grigore Pletosu, profesor de religie la Liceul,, George Coşbuc’’ din Năsăud, unde l-a avut ca elev pe viitorul poet George Coşbuc.

           În casa bunicului său  Grigore, de la Bistriţa, a stat trei ani, după care s-a întors la Cluj, înscriindu-se la Liceul ,, George Bariţiu’’.Aici a studiat vioara,  cu Ionel Şerban din Năsăud, profesor de vioară şi violonist la Operă. După terminarea liceului s-a înscris la Politehnică, apoi la Conservatorul din Timişoara, unde s-a refugiat în anul 1940. Se întoarce la Cluj în 1945 şi îşi continuă studiile la Conservator. Din anul 1949 este numit profesor la Conservatorul din Cluj, unde a predat teorie şi solfegii.

          În 1955, împreună cu un grup din Buureşti care dorea să refacă traseul efectuat de Constantin Brăiloiu, în 1939, când s-a realizat o mare culegere de Folclor din Năsăud, Tudor Jarda i-a ajutat pe aceşti culegători de folclor să găsească interpreţi din Ilva Mică, Nepos, Leşu şi Şanţ, iar în 1952 a fost la Leşu împreună cu Sigismund Toduţă şi Dariu Pop şi au realizat prima culegere de folclor muzical. Acolo au auzit-o pe Maria Precup, o talentată interpretă, cunoscută şi sub numele de ,, privighetoarea din Leşu’’, dar şi cântecele interpretate de localnici la fluiere şi trişcă.

        Simţindu-se legat de aceste locuri, între anii 1953-1956, Tudor Jarda a stăruit să înfiinţeze un cor mixt, pe care l-a alcătuit din 56 de persoane, femei şi bărbaţi , având şi acompaniament de fluiere. În comună exista  o formaţie de trişcaşi renumită în întreaga zonă. Cu acest cor a obţinut premiul I pe ţară şi i-a dus faima pretutindeni. Se îmbrăca în costum popular, alături de leşeni , încât , era greu să se deosebească de membrii corului.

         Multe cântece şi strigături pline de satiră şi umor au fost principalele lui surse de inspiraţie pentru repertoriul a peste 40 de piese corale culese şi armonizate de el. O mare parte dintre acestea îşi au originea în satul de la poalele munţilor de care s-a simţit atât de apropiat sufleteşte. Sunt demne de amintit cântecele : ,, S-ar ţinea mândra de lume’’, ,, Cum nu-i badea pui de domn’’, ,,Mărita-m-aş, mărita’’, ,, Dusu-s-a bădiţa, dus’’, ,, Săracu ,bărbatu-meu’’, ,, Haidaţi, haidaţi colăcari’’, ,, Mărită-te, mândruliţă’’, ,,Foaie verde toporaş’, ,, Colo sus pe munte sus’’ şi multe altele , poartă amprenta graiului năsăudean şi frumuseţea aranjamentului muzical  izvorât din talentul unui adevărat maestru.
          Armonizarea corului a făcut-o în aşa fel încât, din ansamblul celor patru voci , să realizeze, diferite combinaţii şi anume : sopran singur, sopran-alt, sopran-alt-tenor, sopran-alt tenor-bas şi başii singuri, folosind şi un solist sau anumite versuri cântate la unison de întreg corul, acolo unde era necesar. Pentru fiecare cântec , Tudor Jarda găsea modalitatea cea mai potrivită pentru a –i da culoare şi frumuseţe muzicală. De pildă, pentru ,, Cântecul găinii’’a ţinut seama de strigătură, care nu este simplă şi a căutat să-i găsească o intonaţie melodică.
           Pentru a îmbogăţi coloritul piesei a folosit acompaniamentul trişcaşilor, de la început până la sfârşit. Deoarece specificul acestui cântec este legat de o strigătură, corul nu începe cântând , ci strigând : ,, Uiu-iu găină grasă/ Ieri erai pe după casă’’. Primele două strofe sunt strigate. O strofă este strigată de tenor, cealaltă de bas,, fiecare în registrul său, realizându-se în felul acesta contrastul de timbru. Este un anumit mod de a striga şi anume, strigătura începe cu un salt de jos în sus, aproximativ de un interval de o octavă. După această parte, întreg corul anunţă : ,, Printre meri şi printre peri/ Cu găina ca să meri,/ Faceţi-mi o ţâr de cale/ Să vin la nănaşa mare’’… după care vine socăciţa, reprezentată de o solistă : ,, Foaie verde busuioc/ Faceţi-mi o ţâr de loc,/ Că io vin cu ceteraş,/ Cu găina la nănaş’’. După alte două strofe alternează corul şi solista care începe lăudarea bucatelor, la care participă întreg corul. Prin armonizarea făută de Tudor Jarda, cele 15 strofe sunt prezentate sub 10 aspecte diferite de ansamblu, varietatea bucăţii fiind îmbogăţită şi de trişcă. Aceasta interludează cele trei părţi, cântecul ilustrând perfect obiceiul local la nunţile ţărăneşti. Efecte remarcabile le obţine etnomuzicologul şi la cântecul satiric ,,S-ar ţinea mândra de lume’’. În acest cântec, fiecare vers este cântat de solist şi reluat de cor, deoarece linia melodică se păstrează în formă de canon la cvintă. În cadrul celor patru voci, acest canon este folosit între sopran şi bas.
          Pe Tudor Jarda îl leagă de comuna Leşu şi o relaţie de înrudire. Fiul său Pavel Jarda, un maestru al artei plastice, s-a căsătorit cu Delia Pralea, nepoată de frate a Mariei Precup.  Am putea spune că muzicologul are o legătură specială cu această localitate, că aici a găsit o adevărată comoară a cântecului nostru popular pe care l-a pus în tiparele unui aranjament muzical cum puţini au făcut-o până la el.
          Preocupat mereu de cercetarea folclorului muzical, Tudor Jarda îşi continuă  anchetele şi pe Valea Bârgăului de unde a cules motivele din,, Nunta Ţărănească’’, iar din folclorul năsăudean a preluat piese corale culminând cu suita I  năsăudeană, poem coral cu orchestră Prin renumitele sale creaţii a fost supranumit de către specialişti ,, humuleşteanul din Năsăud’’.pe care l-a preocupat folclorul din zona de origine a părinţilor şi a bunicilor săi, dar şi din Maramureş şi Bihor.
         Vasta creaţie a maestrului cuprinde : Opere, Balete, Tablouri coregrafice, Lucrări simfonice, Muzică de cameră 50 de lieduri, circa 200 de piese corale, poeme corale, muzică de scenă, muzică pentru teatru de păpuşi, muzică religioasă, lucrări didactice şi ştiinţifice.
          S-a stins din viaţă la 13 august 2007 în vîrstă de 85 de ani şi a fost înmormântat în Cimititul Central din Cluj-Napoca, rămânând în conştiinţa celor care l-au cunoscut ca unul dintre acei oameni care au făcut legătura dintre generaţia de vârf a culturii româneşti moderne şi generaţia contemporană. Pavel Jarda spune că singura modalitate de a păstra printre noi amintirea tatălui său, este de a-i cânta şi asculta operele.

          În semn de respect şi de o aleasă apreciere pentru tot ceea ce a făcut în domeniul larg al activităţii sale muzicale, multe instituţii din judeţul Bistriţa-Năsăud şi Cluj- Napoca poartă  cu onoare numele său. La 90 de ani de la naşterea sa, la Bistriţa şi la Cluj-Napoca, dar şi din întreaga ţară, au fost organizate activităţi omagiale care au evocat personalitatea acestui mare om de cultură.  În anul 2012 a fost lansat Proiectul ,, Tudor Jarda -90 de ani’’, care cuprinde o serie de activităţi dedicate personalităţii omului care a iubit folclorul şi l-a transpus în operele sale, a dat lumii o comoară a sufletului romănesc