Sâmbătă  2 octombrie a.c. la TVR trei – emisiunea „Octavian Ionescu-Memento Subiectiv”, cine nu-și face timp, citească despre concitadinul lor în Luceafărul din 20 decembrie 2013 documentarul scris de prof. Teodor Epure ori cartea de sertar despre satul VORNICENI, locul de naștere a profesorului, juristului, diplomatului, filozofului, profesorului de drept…

              Realizatori TVR 3, Oana Lazăr, Relu Tabără și  Dragoș Brehnescu au anunțat din timp, sîmbătă 2 octombrie a.c., de la ora 16, cei interesați sunt invitați să urmărească la TV3 emisiunea documentară „Octavian Ionescu –Memento Subiectiv, cine nu-și face timp, zicem noi,îi recomandăm să citească documentarul despre omul locului, scris de prof. Teodor Epure publicat în Luceafarul din 20 decembrie 2013 ori chiar cartea despre satul Vorniceni scrisă de Octavian Ionescu, mulți ani-carte de sertar..

             În iulie 1944, scrie realizatoarea  Oana Lazăr, în biroul consular de la Berna, tânărul profesor Octavian Ionescu de la Facultatea de Drept din Iaşi cere documentele de reîntoarcere în ţară: pentru el, pentru soţia sa de origine helvetă şi pentru cei trei copii ai lor, Lucian, Ilinca şi Gabriel.

           Vespasian Pella, marele jurist, îl priveşte cu uimire şi îi spune să rămână la adăpost, în Elveţia.
„Unde te duci? Or să-ţi taie ruşii capul.”
„Mă aşteaptă studenţii mei de la Iaşi.”
„Mă aşteaptă studenţii mei de la Iaşi.”

Și a plecat. A intrat în ţară la 23 august 1944, cum arată ştampila pe o filă de paşaport, vezi mai jos.

             Nu e un scenariu de film, e chiar viaţă, ne asigură realizatoarea.Octavian Ionescu s-a născut în 1901. Era ultimul din cei nouă copii ai preotului din Vorniceni, Botoşani. A absolvit simultan, la Iaşi, cu licenţă, Facultatea de Drept şi Facultatea de Filosofie. Dar audia şi cursurile de la Litere ale lui Garabet Ibrăileanu. A plecat pentru studii doctorale şi a răbdat de foame ca să-i ajungă banii pentru cărţi şi spectacole de teatru. A obţinut Medalia de aur la concursul tezelor de doctorat de la Sorbona în 1931. „La notion de droit subjectif dans le droit privé” a fost o cercetare de mare noutate la acea vreme. A fost bursier Rockefeller şi Humboldt în Germania, de unde s-a întors profesor la Iaşi, însurat deja cu o fată din Elveţia, Rica Cecile, profesoara de literatură şi ea.

               A fost membru în Consiliul legislativ al ţării din 1933 şi până la abdicarea regelui. În 1950, la doar 49 de ani, în zenitul carierei sale şi în plină putere creatoare, Octavian Ionescu a fost dat afară din Universitatea ieşeană. A fost în lotul celei din urmă epurări.

                 Întreaga istorie a familiei Ionescu o spunem în documentarul MEMENTO SUBIECTIV: Octavian Ionescu, ne asigură realizatoarea  Oana Lazar; imagine Relu Tabără; montaj Dragos Brehnescu.

               Cât privește Cartea – despre care vorbește și prof. Teodor Epure –  a fost primită cu mare interes de către vorniceneni, a căror istorie este reconstituită – de către autor, Octavian Ionescu – pe baza documentelor inedite sau mai puțin cunoscute privind meleagurile vornicenene, unde autorul și-a petrecut copilăria și o mare parte din tinerețe, meleaguri pe care a dorit să le propulseze prin scris, într-o impunătoare și memorabilă monografie. Fiecare pagină a cărții luminează noi cărări pentru cunoașterea mai aprofundată a vieții vornicenenilor, începând cu secolul al XIV-lea și până după primul război mondial.

            Ca semn de stimă intelectuală, respect, prețuire, admirație și omagiu pentru acest distins intelectual cu chip luminos, am recitit cu atenție această lucrare valoroasă și utilă oricărui cititor, rezultat al unei cercetări minuțioase, de durată și care reprezintă o contribuție importantă la cunoașterea realităților vornicenene și, în consecință, repet ce au mai relatat și alți iubitori de adevăr.

Profesorul Octavian Ionescu s-a născut la 25 iunie 1901 la Vorniceni, în familia preotului Ion Ionescu, care a păstorit biserica vorniceneană vreme de 45 de ani. Urmează școala primară în satul natal și liceul ”A.T.Laurian” din Botoșani. Studiile superioare le continuă la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași unde, în anul 1924 obține licența în drept iar în anul 1925 termină Facultatea de Filozofie, având drept disciplină secundară limba română. Continuă studiile la Facultatea de Drept din Paris, unde a susținut și teza de doctorat, în anul 1931. Își aprofundează formația științifică în mai multe universități din Germania, publicând în același timp numeroase lucrări de specialitate.

              În anul 1934 este numit membru al Consiliului Legislativ, ia parte la lucrările de unificare a legislației României Mari, reîntregite, în special la redactarea unui nou cod civil al țării iar în anul 1942 este numit profesor titular la Universitatea din Iași. În timpul valurilor tulburate ale regimului comunist, neînduplecatul și neîmpăcatul Octavian Ionescu este îndepărtat din universitate. Refuzând orice compromis, este nevoit să-și câștige existența ca profesor de limba română la unele licee din Iași. După revoluția din anul 1989, universitatea ieșeană l-a reîncadrat pe postul său de profesor, continuând să activeze în același timp la diferite publicații din țară și străinătate. Fiind o persoană condescendentă față de sătenii săi dragi, a fost considerat nu numai un excelent om de școală ci și o persoană interesată de înțelegerea dorințelor și nevoilor consătenilor săi. În timpul regimului comunist, profesorul Octavian Ionescu a bătut cale lungă și grea pentru a convinge autoritățile de atunci să asigure sătenilor condiții mai bune de trai, șosele pietruite și mijloace de transport. A insistat pe lângă Ministerul Culturii și Cultelor ca biserica de lemn din centrul satului ”construită din stejarii seculari ai unei păduri bătrâne” ce se afla în jurul vetrei satului natal să devină monument istoric, asemănător cu biserica Volovăț din județul Suceava. Această mare grijă față de comunitatea din care provenea, a avut-o până în ultima clipă a vieții.

               Fiind o persoană foarte activă și devotată istoriei, culturii și civilizației concetățenilor, încă din perioada tinereții, după lungi călătorii de studii se întoarce în sat, privește cu lupa viața sătenilor săi, studiază cu atenție documente și acte oficiale, pe care le-a adunat și ordonat cu multă trudă, punând în pagină adevărul în care credea despre viața, destinele și tradițiile vornicenenilor, fără a se alinia la directivele oficiale, impuse de autoritățile comuniste de atunci.

În urma unor discuții pe care le-am purtat cu profesorul Octavian Ionescu am aflat că lucrarea era gata încă din anul 1970, sustin realizatorii documentării, dar conștiința sa l-a obligat să renunțe la publicarea ei, pentru a nu mistifica adevărul. Această carte a fost sortită să rămână sub formă de manuscris în sertarul autorului până în momentul câștigării libertății. Pentru profesorul Octavian Ionescu, îndepărtat din universitate de către regimul comunist, dreptatea a venit odată cu posteritatea. Manuscrisul a fost tipărit după revoluție, prin grija și strădania fiicei sale, Marina Mureșanu, profesor doctor la Facultatea de Litere, Catedra de Limba şi Literatura Franceză, Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași.

               Opera sa juridică cuprinde numeroase studii şi monografii din materia dreptului civil, a sociologiei juridice şi a filosofiei dreptului: Consideraţiuni asupra normei juridice (1933), Problema părţii introductive a codului civil (1935), Opera Consiliului Legislativ faţă de ştiinţa şi tehnica dreptului (1936), Curente actuale de filozofie juridică germană (1936), Obligaţia pe cale de voinţă unilaterală şi anteproiectul Codului civil român (1937), L’influence de la législation allemande sur le projet du Code civil roumain (1938), La Sociologie juridique et l’enseignement universitaire (1939), Codul civil şi noile ideologii sociale (1940), O instituţie de drept privat german. Bunul rural de familie (1943) etc. A fost un colaborator constant al prestigioaselor reviste „Archives de Philosophie du Droit et de Sociologie Juridique” şi „Archiv für Rechts und Sozialphilosophie”.

                 După epurarea din învăţământul universitar a continuat activitatea de cercetare ştiinţifică participând la mai multe congrese ştiinţifice internaţionale şi publicând valoroase studii de drept civil şi de filosofie juridică: Le Problème de la partie introductive du code civile (1967), La Philosophie du droit et la Sociologie juridique en Roumanie jusqu’a la veille de la seconde guerre mondiale (1972), Théories nouvelles sur le droit subjectif (1973), Tendances des rapprochement des conceptions fondamentales en droit privé (1973), L’Avenir de la société et le droit privé (1977).

          Mai multe despre OM și CĂRȚILE sale -1901-1990 –  în emisiunea TVR 3, în Revista LUCEAFĂRUL – 20 decembrie 2013 – ori în ce a numit autorul –Octavian Ionescu – „Însemnări istorice despre satul Vorniceni din ținutul Dorohoi”, repetă îndemnul Ion N. Oprea, Iași, 1 octombrie 2021.