Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
ULTIMA FLOARE A TOAMNEI
Toamna răcoroasă peste tot s-a răspândit,
O simt ca pe un decor dinainte stabilit,
E toamna ce dansează pe-un tablou nemişcat
Iar luceferii de ziuă s-au cutremurat.
Tabloul nemişcat cu toţii l-am admirat,
Îl simţeam pe piele ca un fluviu răsfirat
Şi în acest desen cu o peniţă zugrăvit,
O floare de muşcată de cu zori a-nflorit.
Din pridvorul casei o priveam îngândurat
Fiind tot mai atent şi mai emoţionat,
Căci firava ei alcătuire se părea
Că este tot mai neverosimilă cumva.
Norii de zăpadă păreau nişte cimpoaie,
Un continent de fulgi pufoşi pe câmp făceau baie,
Pomii îşi scuturau frunzele peste noi,
Sfârşitul toamnei nu este însoţit de flori.
Pata de culoare uşurel se mişcă
Ca si cum ar fi avut spaimă şi frică,
Era ultima floare a toamnei,semn ciudat,
O prezenţă tristă într-un timp delicat.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania