Cu ochii scăldaţi în albastrul cerului visăm
şi spunem tot ce vedem
în visele noastre sumbre.
Sunt vise gata visate,
vise neîncepute,
căci prin somn aflăm ceva
inaccesibil vieţii cândva.
Visăm că oboseala vine
din lupta fiinţei cu viaţa
iar când ne opunem vieţii,
judecând,criticând,
contra curentului mergând,
pierdem viaţa din noi obosind.
Iubirea este curgerea vieţii
iar liniştea se obţine
când laşi viaţa,
să curgă prin tine
până la sfârşit
şi nu opui rezistenţă la nimic.
Atunci prin inimă ne deschidem,
cu ea niciodată nu obosim,
numai cu mintea obosim neîncetat,
pentru că ea găseşte altceva
de agăţat,
nu poate sta în repaus niciodată,
zboară,aleargă,
învaţă ce trebuie să reţină
şi cu ce să rămână.
În esenţă pace şi linişte caută,
iar momentele de intensitate
pe toate le înlătură,
numai lupta interioară ne zdruncină.
Similare