Ultimul plugar pe creastă

Plugarul a urcat
unde pământul se termină.

Și-a lăsat calul
și brazda în vale.
Aici nu mai are
ce să sape.
Aici trebuie
doar să fie.
Cu mâinile bătătorite
atinge norul.
Cu dinții mușcă
din gheață.
Pâinea lui de piatră
s-a terminat.
Acum se hrănește
drept cu cer.
Și-a scuturat țărâna
din palme și din oase.
A rămas doar linia
dintre munte și noapte.
Bătrânețea lui
e o recoltă de lumină,
strânsă la margine,
gata de semănat
în stele.