Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
UMBRĂ FURATĂ
Sunt umbră din umbra ta pierdută-n ploaia de vară,
Ce-așterne pe cer necuprins într-un luciu de-oglindă,
Tot dorul năprasnic ce strigă în nopți strânse-n tindă,
Când simt împăcare în ziua ce nu vrea să moară.
Și neîncălțată fac ronduri în codrii de ceară,
Cu farmece surde, cusute-n oboluri de piatră,
Se-acoperă cerul cu îngerii triști la o poartă
Pictată pe-un zâmbet din umbra tăcută în vară.
Ca șoapta din noapte, străjer printre doruri smerite,
Cu temeri absurde în lumea proscrisă, deșartă,
Mă naște trăirea cu teama tocită, sfidată
De ceruri închise, ce plâng în minute cernite.
Și-s umbră înscrisă în roua de vară, scăldată
În lanuri de gânduri sărate, ofrandă furată.
20 iulie 2024 – București
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania