UMBRELE TIMPULUI

Stau între gutuii mei plini de roade,

Lângă un nuc ce-şi scaldă frunzele în ape,

Secundele curg continuu fără oprelişti

Vântul aleargă pe câmpuri fără izbelişte.

Văzduhul din depărtare se aude plângând,

Umbrele timpului se aruncă-n valuri gemând,

Pâraie de fum curg spre cerul-nstelat,

O linişte blajină coboară peste sat.

În pâlpâiri de anaforă coaptă

Salcâmii scriu chipul zeilor-n şoaptă,

Cerul îşi scoate găinuşile pe pajişte

Şi cu aur şi argint le spoieşte.

Pe cumpăna fântânii luceferii-au răsărit,

Merii nu se mai opresc de înflorit,

Florile de pe crengi-n hohote râdeau,

Pân-la prânz întregul sat cu lumină-l umpleau.

Încet s-a deşteptat duhul nopţilor frumoase,

Închid ochii şi mă îmbrăţişez cu miresme,

Corăbii pline cu albine trec printre stele

Şi sus în centrul văzduhului produc miere.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Teodor Epure

Articole asemănătoare