Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Un academician, botoșăneanul Leon Dănăilă, geniul neurochirurgiei românești, cu căciula în mână, mulțumește celor care îi oferă o sumă ca să-și poată tipări o carte de specialitate

Oprea-Ion-320x200Primit pentru publicare: 04 april.2015
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 04 april.2015

Un academician,
botoșăneanul Leon Dănăilă, geniul neurochirurgiei românești,
cu căciula în mână, mulțumește celor care îi oferă o sumă ca să-și poată tipări o carte de specialitate

 

“…Profesor universitar, membru titular al Academiei Române, dar și al Academiilor similare din New York, Londra (Sorbona) și Paris, participant la Congrese și conferințe de specialitate în țară și pe toate continentele lumii, cu peste 400 de studii, comunicări și aricole, autor sau coautor a circa 40 de cărți din domeniul universal al neurochirurgiei, academicianul Leon Dănăilă, de a cărui casă memorială se ocupă (Victor) Teișanu, se numără printre cei mai valoroși specialiști în domeniu, numele său fiind înscris în dicționare, enciclopedii, cursuri universitare și istorii contemporane ale medicinii. Răsplată a muncii și meritelor sale sunt decorațiile primite: Ordinul Național „Serviciul Credincios”, în grad de Ofițer, conferit la data de 1 septembrie 2000, brevetul semnat de președintele României Emil Constantinescu și celălalt în grad superior de Comandor i-a fost acordat la 10 aprilie 2010, brevetul semnat de președintele Traian Băsescu, cu ocazia „Zilei Mondiale a Sănătății”. Și aceste ordine se află expuse la Casa Memorială „Leon Dănăilă” din Darabani”, scriam în volumul I „Eternitatea ideilor în cărțile noastre, reflecții, reflecții”, p. 24 (autor Ion N. Oprea), Editura PIM, Iași, 2014.

În țara în care majoritatea lumii politice, rudele și apropiații lor, nu-și mai termină de revendicat și valorificat proprietățile, nu mai știu locul unde-și adăpostesc bunurile și banii, mulți dintre ei cercetați și anchetați administrativ și penal,   puțini dintre ei reținuți pentru hoții, trafic de influență ori luare de mită, și mai puțini condamnați, fără însă a li se confisca și mai ales valorifica efectiv sechestrele, ca ce s-a furat să revină la Stat, un om ca cel prezentat nu are bani să-și scoată o carte. Pentru cele trei volume ale tratatului săuFuncțional neuroanatomy of the brain a plătit acum vreo trei ani circa 130.000 lei. Acum, însă, pentru următoarea carte, tratat de neurochirurgie, fără a-i dezvlui titlul exact, dar se pare în două volume masive, la care ține tot atât de mult, resursele i s-au epuizat, iar sponsori, Ministerul Sănătății sau Academia Română, de exemplu, nu se ivesc, a anuțat recent, 24 martie 2015, Monitorul de Botoșani care încearcă să ne sensibilizeze.

„…Eu am donat casa de la Darabani și tot ce am avut acolo Primăriei, iar casa soției de la Davidești, Argeș, am donat-o tot Primăriei. Am apartamentul în care stau ca avere și acum m-am trezit că nu am bani cu ce să public cartea. Am găsit pe cineva să-i vând apartamentul în care stau, cu condiția să stau în el până când mor și-mi dă o sumă de bani și așa o să pot publica o altă carte pe care o am aproape gata”, redă sursa noastră –Monitorul de Bacău – ceea ce ar putea fi bucuria Academicianului, dar și o palmă pe obrazul administrației și oamenilor politici români care se ocupă în acest fel de cultură la noi acasă. A oamenilor care se luptă pentru impunera pe cititori a timbrului literar, iar banii strânși din cotizațiile noastre și-i însușesc la dobândirea pe sub masă a premiilor literare pentru cărți necitite ori scrise odată la 16-18 ani pentru promovarea, nu pentru combaterea alcoolului…

Într-adevăr, de la Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare Academicianul nu încasează lunar decât suma de 2500 lei. „Din banii aceștia plătesc 950-1000 lei întreținerea, alții pentru igena personală și a casei, a sufletului, mănânc puțin și de îmbrăcat nu mi-am mai cumpărat nimic. Nu am femeie de servicu, umblu cu pulovărul, îl spăl, îl agăț pe umeraș și se usucă de la sine. Cămașă port numai dacă mă cheamă pe la vreun interviu pe la televiziune”, se laudă domnul profesor care și multe din consultațiile și prestațiile sale le oferă gratuit celor care îl caută la cabinetul pe ușa căruia oricine citește: „de luni până vineri, între orele 7 și 8, programul nostru, consultațiile sunt gratuite”. Și mai aflăm că în România de după 1989, academicianul aflat în grave dificultăți financiare are tăria să adreseze public mulțumiri oricui l-ar ajuta, cu orice sumă, să-și completeze resursele financiare ca să-și vadă publicată opera.

Vestea cea bună este că, urmare a semnalului difuzat însăși Academia Română s-a oferit să- i sponsorizeze lucrarea, meritul este și a românilor de rând care nu au tăcut. „M-au sunat la spital vreo 300 de pesoane care s-au oferit să mă ajute să public cartea. Am primit chiar și din Germania un telefon… Este impresinantă această inițiativă pornită de la oameni foarte amabili”, declară Academicianul.

Întâmplarea, ca să-i îndulcesc amarul marelui neurolog dar și pe al nostru care nu numai că scriem, micșorându-ne rațiile de consum și folosind ca îmbrăcăminte și încălțăminte ce ne-au lăsat soțiile prin debarale când au fost chemate acolo unde toți vom ajunge, dă răspuns și unor importante probleme de viață: probează că românii, în ciuda vicisitudinilor, indiferent de vârstă, și a calculelor unora care numai cercetare sociologică nu fac, mai și citesc. „Românii nu consumă încă destulă cultură”, „persoanele cu vârste de 65 de ani și peste au declarat că nu au citit niciodată (27%), iar un alt sfert citesc anual sau lunar”, se susține într-un studiu al Institutului Național pentru Cercetare și formare Culturală (INCFC) în 2014, subordonat Ministerului Culturii, care timp îndelungat nu a avut ministru la timonă, iar dacă l-a avut nu știa a vorbi românește. Bibliografia la cărțile Academicianului, cu mult peste 65 de ani, demonstrează că pentru a scrie trebuie să citești alte zeci și sute de cărți. Am demonstrat în tot ceea ce scriu despre tineri și vârstnici dar o spun și în sumarul bibliografic al cărților mele de care li-i frică să-l parcurgă cei de la USR Iași de teamă că vor descoperi cât de în urmă au rămas cu cititul…

Înseși editurile dar și librăriile socotesc controversată cercetarea specialiștior de la INCFC, altfel nu s-ar întâmpla ca, în unele cazuri, nu toate descoperite, aparatura medicală să fie procurată cu bani nu de la Ministerul sănătății, ci de la Librării.

Întâmplări!…

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 27 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5