Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Un altfel de 1 Decembrie

Primit pentru publicare: 29 Nov. 2020
Autor: Pavel Nicolaie, Sfântu Gheorghe, Covasna
Publicat: 01 Dec.  2020
© Pavel Nicolaie, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Un altfel de  1 Decembrie

Niciodată, nu aş fi crezut, dacă nu aş fi trăit, că Ziua  Naţională a României poate avea o asemenea însemnătate, aşa cum o are  aici în inima secuimii. Vibraţia sentimentelor este amplificată nu atât de indiferenţa, concetăţenilor tăi, majoritari  de altfel, şi nici de faptul că-ţi spun  verde-n  faţă că pentru ei este o zi de doliu, pentru că asta e chiar treaba lor, iar dragostea cu deasila nu se poate. Ci, mult mai profund e sentimentul pe care  ţi-l dă împrejurarea momentului, care te face să intri, pe căi tainice, în conexiune cu înaintaşi tăi, care au stropit cu sângele lor pământul de sub  lespezile trotuarelor pe care noi , în aceste vremuri  serbăm aceste zile.

Răgăţean fiind, am  învăţat în aceste circumstanţe să apreciez enorm, ceea ce în mod obişnuit nu ar crea o încărcătură atât de intensă. Din acest motiv,  mă consider  norocos, că pe aceste căi  mi-a fost dat să simt în piept un tremur în plus.

Dar, 1 Decembrie 2020, se desfăşoară sub auspiciile noului coronavirus, care, după câte se vede ne ştirbeşte, nu numai sănătatea, ci şi identitatea. Căci, ce se va întâmpla dacă sănătoşi vom fi la trup, iar  sufletul va zace-n nelucrare de frica unui virus ?

Înainte de Sfântul Andrei  am  luat la pas străzile, care duc în Piaţa Mihai Viteazul, din municipiul Sfântu Gheorghe, loc în care în mod obişnuit se ţin evenimentele ocazionate de Ziua Naţională a României. Străzile sunt aproape pusti, iar vitrinele sunt triste, suferind în tăcere de lipsa clienţilor din cursul săptămânii.

Tricolorul lipseşte de pe arterele principale, aşa cum erau  arborate în mod obişnuit.  Ce treabă are tricolorul cu virusul?

Străzile sunt populate de oameni cu mască, după care îşi ascund  împlinirile sau neîmplinirile lor.

Niciun miros de Ziua Naţională a României, totul se desfăşoară sub auspicile unor măsuri de prevenire a răspândirii noului coronavirus. Din acest motiv, mă văd îndreptăţit să-mi pun o întrebare legitimă: ce se va întâmpla, în timp, dacă acest coronavirus nu va avea leac? Vom lupta cu el sau vom sta ascunşi de teama lui?

Ajuns  în Piaţa Mihai Viteazul m-am lovit de o linişte mormântală. Nimic nu trezeşte bănuiala că la numai două ziele distanţă urmează să se sărbătorească Ziua Naţională a României.

Până şi grupul statuar  al voievodului Mihai Viteazul aşezat maiestuos în centrul pieţei simte neliniştea vremurilor pe care le trăim. Obişnuit cu cântec şi voie bună, în acest  an pare mai trist ca niciodată.

Intuitiv, mă gândesc că inimile nu vor mai vibra pentru că, chiar de ar fi fost să fie, bucuria participanţilor  s-ar fi ascuns sub mască. Este  trist pentru că, o zi care nu poate fi sărbătorită aşa cum se cuvine îşi pierde din  însemnătate şi mesajul ei motivant se estompează cu timpul şi în timp.

Memoria de lungă durată a  individului nu se poate forma şi seta decât în raport cu cinstirea memoriei înaintaşilor neamului său. Pericolulul care ne paşte, dar cine-i în măsură să arate calea de ferire de acest pericol, este să trăim cu o memorie de scurtă durată, utilă în viaţa de zi cu zi şi de azi pe mâine. Fără o memorie de lungă durată uităm greşelile tecutului şi riscăm să recreăm, pentru viitor,  ce-i mai urât din trecut.